Experimentul de la Ipoteşti

Posted on 07/08/2009. Filed under: Experimentul de la Ipoteşti | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , |


EXPERIMENTUL DE LA IPOTEŞTI

JURNAL DE CENACLU – 1 august 2008

Şedinţă comună a cenaclurilor

EDITOR  (Dorohoi)  şi  CONSTANTIN  DRACSIN  (Botoşani)

Cenaclu la Ipotesti

I.

În faţa Casei Armatei din Botoşani, cenacliştii se adună, treptat, şi împărtăşesc unii altora impresiile ultimelor cărţi citite. Într-una din secvenţe, Vasile Iftime dă glas versurilor unor poeme din ultimul volum al lui Daniel Corbu – Apocalipsa după Corbu.

Vasile Iftime: “De două anotimpuri scriu neîntrerupt această scrisoare/Îmi amintesc amintiri fericite…. Îmi spunea uneori mama: Fericirea ta mă sperie……….”. E pentru tot muritorul…

Ciprian Voloc: Nu forţează expresia, nu forţează…

Ciprian Şoptică: El renaşte, reînvie, ce face…?

Vasile Iftime: Îmi place chestia asta : “Fericirea ta mă sperie…”

Ciprian Voloc: Are leit-motivul acesta care revine… Şi pe leit-motivul acesta a construit totul şi déjà este destul de bun pentru ca el singur să facă întreg poemul. Dacă, pe lângă acest leit-motiv, mai sunt de întâlnit două-trei reuşite, déjà e destul.

Vasile Iftime: Şi începutul, scurt: “Nici eu nu voi muri de-nţelepciune”…

Ciprian Voloc: Oricum, ce ai citit acum este un poem cu tentă autobiografică. Merge pe biografismul celebru al anilor 80.

Ciprian Şoptică: E şi timpul, la el…

Ciprian Voloc: Doar că, într-adevăr, el nu foloseşte un limbaj deocheat… Şi Petruţ Pânvescu, şi el e cu biografismul, la greu… Cred că e stilul dominant, la el…

Vasile Iftime: De la o vreme, dar… cartea lui ce mai bună, aia… Câmpia cu numere, acolo nu-i…

Ciprian Şoptică: Nu, dar v-am spus, e şi un vârf.. când te gândeşti la trecut… Când ai tentă autobiografică de mic, atunci nu-i bine, căci îţi faci testamentul înainte de a… Cât eşti tânăr, visează şi tu la iubire, la.. eu ştiu… frunză verde, la…

Ciprian Voloc: Dar e clar că nu poţi fi judecat decât prin reuşitele tale, prin stilul tău, care trebuie să fie personalizat, nu prin vocea comună a unei epoci…

Vasile Iftime: La Petruţ, Câmpia cu numere e o carte valabilă… Acum, ce încearcă el, mai recent, pe de o parte o să atragă critici, deoarece mulţi îl aruncă în partea aia, către Sorescu…

Ciprian Voloc: Bine, dar critica oricum o atrage orice poem, bun sau rău, reuşit sau nereuşit, problema este dacă critica e favorabilă sau nefavorabilă… Nicolae Căruntu, la o întâlnire din urmă cu un an sau doi, i-a şi spus că e “sorescian”…

Ciprian Şoptică: Păi dacă e din zona aia, a lui Sorescu..

Cezar Florescu: Plus că i-a spus cineva că încercările lui de grafică, anumite stilizări, îl apropie de Dracsin…

Ciprian Şoptică: E “dracsino-sorescian”…

Ciprian Voloc: Bine, dar nu-i ceva rău să te apropii.. Rău e să copiezi… Şi mai rău e să nu te apropii cu nimeni…

Ciprian Şoptică: E o simbioză…

Vasile Iftime: Nu, e dracsino-petruţian…

Ciprian Voloc: Dacă ar aude Petruţ… Dar îi spunem şi lui, oricum…

Vasile Iftime: Dar eu îi spun frecvent, el mă ştie…

Ciprian Şoptică: Când vine, îi spunem: “Domn Petruţ, v-am tras o sentinţă…”

Ciprian Voloc: Treaba unui cenaclu e să spui în faţă… Şi-nainte ca omul să publice, dacă poţi să-l ajuţi… că déjà după ce a publicat e târziu…

Ciprian Şoptică: Eu m-aş bucura să excelez în stilul lui Sorescu sau al lui Blaga…

Vasile Iftime: Să mai citesc din cartea lui Corbu: “A venit şi duminica pedepselor… Prin odăile prin care ne-am iubit s-a lăsat noaptea… Şi o Meccă insuportabilă şi-arată evidenţa… plouă… cresc sânii femeilor… mă scriu şi mă şterg… sângele e împins de un sânge mai vechi……..”  Asta cu “mă scriu şi mă şterg…”, mă gândeam la altceva…

Ciprian Voloc: Da, a folosit… cam brutal a introdus, poate, expresia… El a vrut să spună, cred, că îşi scrie, numele, şi-l şterge… Eu aş fi ales o altă exprimare… Dar a ales-o intenţionat,. E clară treaba, aşa că…

II.

Cenacliştii ajung la Ipoteşti, se întind pe iarba copilăriei lui Eminescu, iar Ciprian Voloc le înmânează câte o copie a poemelor unui fost coleg de facultate, Luca Ioan, originar şi trăitor în Bistriţa-Năsăud, în Ardeal. Interesându-se de vârsta autorului, află că e vorba de un om trecut de 40 de ani, absolvent a două facultăţi care l-au specializat în metalurgie şi filosofie.

Petruţ Pârvescu: Deci e un om realizat.

Ciprian Voloc: Da, dar nu în poezie. E aproape realizat, dar nu în poezie. În poezie este ca şi un debutant de 25 sau de 20 de ani. Pentru că nu a scris, nu a publicat niciodată, nicăieri, poezie… Sunt nişte creaţii supuse în premieră analizei de atelier, sugestiile noastre i-ar putea fi de folos, în viitor…

Petruţ Pârvescu: Da, e adevărat

Ciprian Voloc: Sunt poezii scrise în diferite stadii ale existenţei lui, în mai multe stiluri, ba romantic, ba… ştiu eu, modernist, neomodernist…

Ciprian Şoptică: Ciprian, este acel Luca Ioan pe care-l ştiu eu, nu?

Ciprian Voloc: Da, exact. Şi acum, noi trebuie să-i dăm o mână de ajutor. Eu îi voi comunica concluziile…

Ciprian Şoptică: El e şi din altă zonă a ţării…

Petruţ Pârvescu: E ardelean… Păi, vorbea Ciprian că nu are legătură opera cu… autorul, mediul…

Ciprian Voloc: După multe direcţii în critică, da… opera poate fi abstrasă complet…

Petruţ Pârvescu: La un moment dat nu mai are nici o legătură…

Ciprian Voloc: Dar sunt alţii care nu sunt de acord cu chestia asta.

Petruţ Pârvescu: Se vorbeşte astăzi despre geografie literară…

Ciprian Voloc: Se simte, aici, unde sunt create aceste poeme?!

Petruţ Pârvescu: Nu ştiu, nu am cum să-mi dau seama…

Vasile Iftime: Nu poţi să-ţi dai seama că e ardelean… Citeşti poemul…

Petruţ Pârvescu: Deci se poate face o sociologie a… asta nu înseamnă că…

Ciprian Voloc: Oricum, prea multe n-am ce să spun, el are aici cinci creaţii, hai să citesc eu prima:

LA O EXPOZITIE

Cu un străfund al globului cel pămantesc
ca dansul stau.
Vă zic: eu nu mă mai rotesc
decat in neştiutul A
şi-n  vaietul lui au.
Voi toţi sunteţi deasupra mea
voi rădăcini de arbori
sunteţi cerul meu de nevisat
fiertura care o străbat
mă lasă orb şi-n sine-mi împărat,
V-aş ţine locului dacă n-aş şti
că nu există-n veci mişcare
că totul este aparenţă şi culoare
şi suflete din ce in ce mai gri.
Dar nu, nimic nu se roteşte
nimic, vă zic, nimic nu mişcă,
nici glonţul care aparent împuşcă,
ci numai Mona Lisa cînd zambeşte
şi-atat.

Ciprian Voloc: Să vedem primele impresii, ale lecturii… Încântare nu prea văd, pe feţele nimănui… Oare de ce…?!

Vasile Iftime: El vrea să expună o teorie a lui… Totul este static…

Ciprian Voloc: Vi se pare mai mult filosofie, aici, sau poezie? Care ar fi gradaţia?

Vasile Iftime: O filosofie amestecată, aşa, cu… o mecanică newtoniană, cu…

Ciprian Voloc: Se vede că e inginer, la origine, nu?

Paul Mircea Iordache: O mecanică newtoniană care s-a oprit la legea întâi…

Ciprian Voloc: Şi la Monalisa… Când a ajuns la Monalisa a rămas hipnotizat şi a spus: “şi-atât”… Totul se mişcă până la Monalisa, ea… nu se  mai mişcă.

Vasile Iftime: Nu neapărat Monalisa… Poate să fie un zâmbet de femeie…

Paul Mircea Iordache: A vrut să creeze contrastul: tocmai Monalisa, care apparent e static, fiind în tablou, nu?… ea este singura care se mişcă, în rest tot universal e îngheţat. Asta ca să arate ce impact a avut Monalisa asupra lui.

Vasile Iftime: Este, pur şi simplu, zâmbetul femeii.

Ciprian Voloc: Dar este o mişcare cam simplă… Cam în jurul acestei antinomii s-ar construi poemul, înţeleg…

Vasile Iftime: “Ca dansul, stau…”

Ciprian Voloc: Cum sună acest “ca dansul”, “ca da…”, “ca da…”? Lui Petruţ Pârvescu nu-i sună prea bine,cred… “Cu un străfund al sufletului…”: “cu un…”, “ca da…”…

Paul Mircea Iordache: Bun, dar nu mi se pare logic…

Vasile Iftime: Vrea să arate că totul este amorţit, până la… Rădăcinile copacilor sunt undeva în centru, şi, fiind în centru, nu te mai mişti… Iar cerul… totul e static…

Ciprian Voloc: Stilul, cum vi se pare?

Ciprian Şoptică: Cam explică…

Vasile Iftime: Nu ştiu de ce a început-o aşa, şi a terminat-o cu rimă… Apare, brusc, o ruptură… a trecut pe vers rimat.

Ciprian Voloc: Probleme cu… cursivitatea ideii?!

Petruţ Pârvescu: Există o ruptură de la brâu în jos.

Vasile Iftime: Nu e explicit, cine a zis că-I explicit?!… El ştie să îl strângă, acolo, bine…

Ciprian Voloc: Din punct de vedere lingvistic, vreo obiecţie, ceva? Limbajul poetic…

Ciprian Şoptică: Repetiţia lui “nimic”… De trei ori apare…

Ciprian Voloc: DA, dar este voită, acolo… “nimic… ci numai Monalisa…”: e o antiteză, o antiteză premeditată, aici…

Vasile Iftime: Glonţul de la pistolul-mitralieră se deplasează cu 615 m/sec. la ieşirea din ţeavă.

Paul Mircea Iordache: Depinde la ce scară a vitezelor… El a vrut să spună că, la un moment dat, şi glonţul, dacă îl vezi la o scară infinit de mică, stă…

Petruţ Pârvescu: Într-o coajă de furnică…

Vasile Iftime: Dacă mergem mai departe, cu Monalisa… inclusiv sărutul se mişcă…

Ciprian Voloc: Miza este spirituală, pentru că „nimic, nimic nu se roteşte”, nimic nu mişcă… El se referă la sufletul omului… Numai zâmbetul Monalisei pare a spune ceva despre umanitate, despre… omenitate…

Petruţ Pârvescu: Din ce-am citit cred că e singura… de fapt, prima şi ultima creaţie sunt singurele care merită analizate…

Ciprian Voloc: Păi hai să sărim la ultima, nu e nici o problemă…

Ciprian Şoptică: Versurile astea sunt extraordinare: „Voi toţi sunteţi deasupra mea, voi rădăcini de arbori”…

Ciprian Voloc: Aia este o construcţie… chiar poetică, poetică…

Ciprian Şoptică: Putea renunţa la „voi”…

Ciprian Voloc: Poezie pură, construcţia aceasta… În rest…

Petruţ Pârvescu: Hai să fim atenţi, uitaţi-vă la construcţia asta: „Voi toţi sunteţi deasuptra mea…” – frumos, aici… Dar, când începe să spună, mai departe: „rădăcini…” Deja când spuhi cuvântul „rădăcini” te gândeşti la ce…? La „rădăcini de arbori” – deja l-a frânt, la dat în două…

Ciprian Voloc: E clar că rădăcinile sunt de arbori… E redundantă, expresia… e logic.

Petruţ Pârvescu: „Voi toţi sunteţi deasupra mea” intră foarte bine…

Vasile Iftime: Dar uitaţi că el se află, undeva, în nucleul de dedesubt… iar cerul este pământul: el este undeva dedesubt. E un cer de rădăcini, iar el este sub rădăcini.

Paul Mircea Iordache: Dacă el vrea să sugereze o chestiune care ţine tot de mecanică, iar el este centrul pământului, atunci… într-adevăr, punctul ăla nu se roteşte…

Vasile Iftime: Dar el este punctul A…

Paul Mircea Iordache: Aici e chestiunea…

Vasile Iftime: Da, nu se roteşte el, dar nu se roteşte nimic…

Ciprian Voloc: E normal să nu existe mişcare, deoarece în centru nu poate exista mişcare…

Vasile Iftime: Da, dar nu este vorba doar de el: nu se mişcă nici glonţul, nu se mişcă nici dansul, nu se milcă nimic…

Ciprian Voloc: Da, nici celelalte nu se mişcă… Nu putem interpreta, cade ipoteza aceasta interpretativă…

Petruţ Pârvescu: El e în expoziţie aici… e punctul, sau e centrul…

Vasile Iftime: Da, şi totul se transformă în static…

Petruţ Pârvescu: Asta e problema.

Ciprian Voloc: Ideea e că Monalisa eclipsează totul, la o expoziţie, totul e fără de viaţă, faţă de Monalisa, probabil…

Petruţ Pârvescu: Deci ce trebuie să aibă poemul acesta, să aibă construcţie, da? Să aibă mesaj, da? Să aibă atmosferă, da? O regăsesc, starea aceasta…?!

Ciprian Voloc: Dar fără titlu, îţi dai seama despre ce e vorba, dacă facem abstracţie de el…? Nu mai reuşim. Poemul, fără titlu, e cam ciunt… s-ar părea.

Petruţ Pârvescu: Este o chestie: „numai Monalisa”, care te trimite…

Ciprian Voloc: Dar Monalisa poate fi… nu neapărat un tablou expus… Oricum, care ar fi nota pe care o propuneţi acestui poem? Dăm o notă?

Vasile Iftime: Da!

Ciprian Şoptică: Nota 7.

Vasile Iftime: Mie mi-a plăcut foarte mult: 8 cu plus… pentru că omul ăsta a prins o idee…

Petruţ Pârvescu: Un 6.

Cezar Florescu: 9.

Dana Cernuşcă: 7,5.

Paul Mircea Iordache: Eu, nefiind profesor, nu-mi permit…

Liviu Pânzaru: 7.

Ciprian Voloc: 8. Deci… cu un singur nouă, avem o medie de… 7,5, pentru acest poem…

Vasile Iftime: Poezia care nu e pornită dintr-o trăire, din ceva, nu are coloană, iar el a trăit, chestia asta…

Ciprian Voloc: Haideţi să trecem la al doilea poem – „Mânzul”… Citesc tot eu? Citiţi dumneavoastră?

Liviu Pânzaru: Da.

MÂNZUL

Salta manzul in joc, salta-n ocolul batut.
Ca puii de lebada – negru era. Ca ogorul.
In curand va fi alb cum e norul.
Sub pavaza Sfintei Miercuri nascut.

Spulbera colbul ograzii, si-arar
cand 1-adie aromele humei
si-aduce aminte de laptele-amar
ca frunza de salce, al mumei.

Din carte adulmeca lung spre nu stiu ce-nalte poieni.
Si iarasi spre vatra se-ndeamna, la jaruri.
Argintul din care-i voi bate potcoava
doarme inca in munti apuseni.

Cateodata, cu stranii nechezuri,
el se deprinde pe camp de mohor,
si-mi pregateste, vestindu-mi-l,
biruitorul, mult asteptatul, ultimul zbor.

In noaptea aceasta-i bolnav. Simte ca o durere
la spete, tainic, la locul
unde purced sa-i creasca aripile.
Zace in grajd, arde ca focal.

Luna, intrand pe fereastra, alaturi se culca pe paie.
E noaptea de boala a lumei, cand mugurii toti
plesnesc c-un mulcom tipat sub zare.
Totul e-n asteptare. Totul – albastra vapaie.

Ciprian Voloc: Deci… un poem despre un mânz! Cum vi se pare ideea?

Vasile Iftime: Faptul că a scris poemul despre mânz, da, dar poemul…

Cezar Florescu: Mânzul este un simbol… dacă ne gândim.

Ciprian Voloc: Problema e dacă simbolul  a fost valorificat, în poem. Simbolul, îşi are valoarea lui. Mânzul: tinereţea, libertatea… cam greu îi puui căpăstrul unui mânz, asta e ştiut. Acum, problema este dacă a surprins aceste aspecte, în poem, şi dacă poemul e greoi, e accesibil sau…

Vasile Iftime: E uşor. El vrea să „prindă” mânzul… Trebuia să „prindă” doar vitalitatea lui, energia… Dar el e şi cu Munţii Apuseni, şi cu…

Ciprian Voloc: Se vede că e ardelean, nu…?!

Liviu Pânzaru: Ah, da, da… e ardelean!

Ciprian Voloc: Da, da… Aici e poezia patriotică, de care vorbea Gică Manole.

Vasile Iftime: Se vrea a fi un poem în vers clasic, dar… versurile acestea sunt lăbărţate, unele lungi, altele scurte, fără multă calitate, eu zic că e şi un contrast de imagini, cu nişte imagini super, strecurate pe aici, cu luna care s-a culcat pe paie, în grajd, dar… acestea pot fi salvate şi se poate scrie altceva, în genul în care a fost scris primul poem.

Ciprian Voloc: Nu-s valorificate în context.

Vasile Iftime: Nu-s valorificate. Păcat de câteva imagini frumoase.

Ciprian Voloc: Adică e puţină iroseală… descriptivism, foarte mult descriptivism… Iar ideea, care ar fi, ultimul vers: „Tot e-n aşteptare. Totul – albastră văpaie”. Atât…

Paul Mircea Iordache: Nu, este vorba de saltul calitativ. Este ceeace avea să se întâmple. Eu zic că este debutul adolescenţei.

Ciprian Voloc: Să-i crească aripile… care aripi? Că îl înhamă la căruţă… poate când o să-i pună căpăstru, atunci ce-o să mai viseze, „aripi”…

Paul Mircea Iordache: El devine armăsar, peste noapte, şi atunci… e vorba de debutul adolescenţei, când febra… Bineînţeles, se descrie foarte frumos, cadrul acesta, universul…

Ciprian Voloc: Da, limbajul este plastic, bogat, chiar…

Paul Mircea Iordache: Da, foarte frumos, limbajul… Dar ideea este aceasta: e vorba de alteptarea de dinainte de cascadă, sau cum Beethoven are, în simfonia a cincea, în ultima parte, când începe: pam-pam-pammmmm…

Ciprian Şoptică: Ţine cont de măsură…

Vasile Iftime: M-am grăbit să spun că sunt câteva… dar numai o singură imagine îmi place…

Petruţ Pârvescu: De fapt, ce caută artistul… când face ceva? Ce caută el?! Când are ideea în mintea sa, când se plimbă prin ogradă, nici o problemă. Dar în momentul în care o pune pe hârtie, sau pictează, sau orice altceva face, care e problema lui…? Care e problema lui, referenţial la noi?! El a pus-o acum pe hârtie şi ne-a dat-o nouă. Care a fost problema lui…?

Ciprian Voloc: Ce a vrut să ne comunice…

Petruţ Pârvescu: Nu, nu… Dacă în poemul acesta se regăseşte, oarecum… Dacă nu este o pastişă, dacă aduce ceva nou în forme artistice… Că nu mă interesează, altfel… Uitaţi-vă la lemnul ăsta, care e acolo, da? Sau acesta pe care stăm noi: pe mine mă interesează, ca artist, numaiîn momentul în care eu vibrez, la chestia asta.

Ciprian Voloc: E clar, vibraţie nu prea este, căci stilul e cam demodat. Stilul acestui poem.

Petruţ Pârvescu: Asta încerc să spun, dacă tot am venit la Ipoteşti.

Ciprian Voloc: Simte cineva nevoia să recitească poemul?! Sunt curios, cine…? Eu unul, nu…

Petruţ Pârvescu: Aş vrea să fim puţin mai nedidactici… E a doua întâlnire a  bnoastră, anul ăsta, da? Şi majoritatea dintre noi scriu, caută o formă de expresie…

Ciprian Voloc: Cred că toţi scriem, toţi… Nu este nimeni care să nu scrie… Nu ştiu domnul Pânzaru, dacă scrie…

Vasile Iftime: Scrie, elegii.

Ciprian Voloc: Deci suntem, cu toţii, direct interesaţi.

Petruţ Pârvescu: Discuţia, dincolo de text, are şi rolul acesta: în ce măsură poemul ca atare e solvabil?

Ciprian Voloc: Părerea mea e că avem de-a face cu o istorisire… Este o istorie, aici, o secvenţă din viaţa uni mânz… indiferent dacă o luăm în sens literal sau simbolic. Istoria aceasta nu este esenţială, sau nu o construieşte în aşa fel încât să fie…

Petruţ Pârvescu: Ciprian, nu e singurul care prezintă istoria unui mânz! Pe mine mă interesează dacă mânzul acesta pe care îl prezintă este artă sau nu este… Este poezie sau nu este…

Ciprian Şoptică: E cam catâr…

Ciprian Voloc: Hai să nu folosim termenul poezie, e cam pretenţios… Un poem, este, dar problema se ridică astfel: în ce măsură se merită să scrii acest poem. Ţi-a venit ideea, dar…

Petruţ Pârvescu: nu, în ce măsură merită să-l mai scrii acum… Despre mânz se poate scrie, dar… în ce măsură tu ai adus, prin el, mânzul tău… Căci altfel, te uiţi la o herghelie şi vezi mulţi mânji, dar nici unul nu e mânzul tău…

Ciprian Voloc: E clar că am putea, cu toţii, să criem despre mânz, despre orice temă, dar am face-o, cu toţii, diferit…

Petruţ Pârvescu: Închipuieşte-ţi că această pajişte e plină de mânji… dar nu vezi mânznul acela, al lui…!

Vasile Iftime: Am putea scrie despre iapa lui Don Quijote…

Ciprian Voloc: Rima cum pare… obositoare, sau mege? Nu forţează expresia…

Petruţ Pârvescu: Nici nu mă mai interesează! Noi ne uităm aşa: la ce este scris, la ce se scrie, la ce aduce. Dacă asolo îl regăsesc, cu ceva, eu încerc să fac discuţia. Restul, este i simplă apă de ploaie. Am putea găsi nişte lucruri…

Vasile Iftime: El a început să scrie, şi s-a lăbărţat, s-a dus în altă parte…

Petruţ Pârvescu: Eu am impresia că are un pic de talent, se vede… cjiar aceasta: „Ah, mierea buzelor tale / Am gustat-o / A buzei tale coapte / Amorul meu…”

Vasile Iftime: N-am ajuns, încă, acolo…

Paul Mircea Iordache: Aţi „descălecat” de pe mânz…?

Vasile Iftime: N-am ajuns încă acolo… Aici punem punct, şi mergem mai departe.

Paul Mircea Iordache: Eu vreau să accentuez faptul că el totuşi a vrut să surprindă un moment de transformare, un moment de faliere, între două stări.. Mânzul, în noapte…

Ciprian Voloc: Sensibilitatea se simte, oricum…

Dana Cernuşcă: Este o poezie paradigmatică. Lucrează cu simboluri, mânzul e simbolul creaţiei: „din carte adulmec lung spre poeni…”. Creaţia care iese, care se zbate, care prinde aripi, care evoluează, care… trece prin anumite etape.

Ciprian Voloc: Asta e ideea: motivul e foarte bine ales, e şi filosofic, dar poţi să scrii şi un eseu, despre el… Or, dacă poţi să scrii un eseu, de ce scrii o poezie?

Petruţ Pârvescu: Da bineînţeles.

Ciprian Voloc: Dacă poţi să scrii o poezie, de ce să mai scrii un eseu? Trebuie s-o faci în aşa fel încât să fie cel mai bine, asta e clar. Deci, eu îănţeleg ideea. Nimeni nu a contestat simbolistica: construieşte, dar.. nu prea are percutanţă, nu prea loveşte, conştiinţa, astfel încât să te trezeşti, să comunice, ideea, şi la un nivel înalt, de şoc… Poezia trebuie să aibă un fel de şoc „electric”…

Petruţ Pârvescu: Eu ştii ce sfat i-aş da, bătrânului…?! Se vede, are un pic de talent, da? E cam târziu, talentul lui, dar niciodată nu poţi să ştii… Eu i-aş spune aşa: să asimileze o cultură. Şi exerciţiu…

Ciprian Voloc: V-am spus că sunt poeme scrise în perioade diferite, ale vieţii lui… poate şi prin adolescenţă, şi atunci normal că stilurile-s diferite…

Petruţ Pârvescu: Iar o luăm în „dracu”… Pe mine nu mă interesează această chestie… Eu, dacă găseam un poem bun, ziceam: da, domnule, uite un poet bun!

Ciprian Voloc: Şi eu am scris, în adolescenţă, pe la 17 ani, vreo trei caiete de poezii. Dar toate în stil eminescian, blagian, deci…

Petruţ Pârvescu: Poţi să scrii până la adânci bătrâneţe, care e problema?

Ciprian Voloc: Normal, după aia m-am oprit, căci nu avea nici un sens…

Dar haideţi să citsc şi o poezie de dragoste, nu se poate, suntem aici, pe plaiul lui Eminescu, trebuie să fie şi o poezie de dragoste: „Ah, mierea buzei tale!”…

Ciprian Şoptică: Dacă tot suntem îndrăgostiţi…

Petruţ Pârvescu: Cam toţi sunteţi „în formă”, nu…?

Ciprian Voloc: Cine citeşte? Ciprian, citeşte tu, dacă tot peste trei săpotămâni te „nenoroceşti”, hai…! E ultima speranţă, pentru tine!

Ciprian Şoptică: Ah, mierea buzei tale!

Vasile Iftime: Cine poate să facă „Ah!”, mai tare?!

Petruţ Pârvescu: Depinde cum îl spui pe „ah” ăsta… Dacă spui: ah-ah-ah-a-a-a-a-a-a…!!! a-a-a… a-a-a… a-a-a…!!! Deci, vedeţi că şi felul în care rosteşti, „ah!”, nu e o simplă repetiţie. Ciprian, poţi să stai mai mult… pe „ah”?

Ciprian Voloc: Toţi am rămas la „Ah!”. Cel mai important lucru din poezia asta e „Ah!”, nu? Trebuia să spună „Ah!”, să scrie titlul, şi gata!

Cezar Florescu: Fiecare citeşte altfel pe „Ah!”, începutul ăsta…

Ciprian Voloc. Da, e clar… Aici intră partea actorului… latura actoricească a poeziei.

Petruţ Pârvescu: Da, primul vers. Să văd, primul vers: zi-i!

Ciprian Şoptică: Ah! Mierea buzei tale am gustat-o!

Vasile Iftime: Ahhh! Mierea buzei tale, am gustat-o…

Cezar Florescu: Aahhhh…. Mierea… buzei tale…

Ciprian Voloc: Cel mai enigmatic lucru din poem e „Ah!”, e clară treaba… nu mai citim restul! Nu mai are rost!

Cezar Florescu: Să vedem cum citeşte o fată…

Dana Cernuşcă: Nu…

Ciprian Voloc: Hai, să te auzim!

Dana Cernuşcă: Nu…!

Vasile Iftime: Ceva gen Stelorian Moroşanu: ieeeîîhh……!

Ciprian Voloc: Hai că citesc şi eu: Ah! mierea buzei tale am gustat-o! Nu pot, nu pot! Îmi vine să râd, acum e atmosfera, deja, amuzantă… Când citeşti în gând e altceva…

Petruţ Pârvescu: Stai să-l vedem pe domn inginer!

Paul Mircea Iordache: A!

Ciprian Voloc: Vă doare măseaua, cumva?  Ia, pe domnul Liviu Pânzaru

Liviu Pânzaru: Îîîaaaahh!

Paul Mircea Iordache: Parcă e un mânz…

Ciprian Voloc: Nu, parcă şi-a făcut curaj şi a plecat la război… Aici vedem ce poate face un actor… Un actor poate să interpreteze în „n” moduri… un poem.

Cezar Florescu: Eu am fost la un curs la care profesorul universitar ne-a cerut să citim, un text literar, în funcţie de stări. Băi, unul era ameţit, unu era beat, unul era nervos… A ieşit o… frumuseţe de spectacol…

Ciprian Voloc: E clar că valoarea textului literar depinde şi de condiţiile de receptare a lui… Într-o stare îl vezi într-un fel, într-altă stare îl vezi altfel…

Cezar Florescu: Cum poate fi un lector…

Ciprian Voloc: Da, să-l lăsăm pe Ciprian să citească…

Ciprian Şoptică:

Ah,mierea buzei tale

Ah, mierea buzei tale am gustat-o,

A buzei tale coapte, amorul meu;

Zăpada sânului eu am furat-o,

De ea mi-am răcorit suflarea eu;

Ah, unde eşti, demonico, curato,

Ah, unde eşti să mor la sânul tău!

Petruţ Pârvescu: Ah! Rică Venturiano…!

Ciprian Şoptică:

Ce sunt eu azi? ­ o frunză, o nimică.

Şi-mi pare că am fost un împărat;

Simţirea care sufletu-mi despică

E ca şi când o lume mi-a furat;

Ah, mierea buzei tale, păsărică,

Am nebunit de când o am gustat!

Ah, cum nu eşti, să-ţi mistuiesc viaţa,

Să-ţi beau tot sufletul din gura ta,

Să-ţi sorb lumina pân- ce-or fi de gheaţă

Frumoşii-ţi ochi ­ să-ţi devastez aşa

Tot ce tu ai frumos… o, mă învaţă

Să te ucid cu respirarea mea!

Să murim amândoi… La ce trăiesc eu,

La ce trăieşti tu pe a lumii spume?

Petruţ Pârvescu: Pe spume-n valuri…

Ciprian Şoptică:

Sărmane inimi închegate-n vreme,

Sărmane patimi aruncate-n lume;

Ah, să murim, nu plânge, nu te teme.

Că undeva s-afla al nostru nume!

Încet, încet… să ne culcăm în raclă,

Încet de pe pământ ne-om furişa.

O, stinge a privirei tale faclă,

Închide ochii tăi… aşa, aşa;

Ce bine e să dormi adânc în raclă…

Vasile Iftime: „Lua-te-ar dracu…”!

Ciprian Şoptică:

Să dormi adânc, să nu mai ştii ceva.

Iubito, vremea-n loc să steie,

Să stingă universu-ntreg în noi:

O rază încă, încă o scânteie,

Ş-apoi dispare tot… ş-apoi, ş-apoi

Simt încă gândul tău iubit, femeie,

Ş-apoi nu vom mai fi nimic… noi doi.

Vasile Iftime: Băi, cu un pic de obrăznicie, cu poemul ăsta, ştii ce faci, din el…? Aahhhhh… Noi putem să-l iertăm, dar gândiţi-vă ce ar fi la Caţavencu…

Ciprian Voloc: Sau la Cârcotaşi…

Petruţ Pârvescu: Băi, hai să facem ceva rău, din prima strofă! Faceţi ceva rău!

Ciprian Voloc: Ceva rău, s-o stricăm?

Vasile Iftime: Dar nu poţi să strici un vers precum „Să-ţi beau tot sufletul din gura ta”… E foarte frumos… Pare ceva, vreo obrăznicie, pe-aici?

Ciprian Voloc: Oricum, e un poem de tip romanţios. Sunt prezente exagerările tipic romantice…

Vasile Iftime: În strofa a treia a pierdut ritmul…

Ciprian Voloc: „Să-ţi sorb lumina până ce-or fi de gheaţă frumoşii-ţi ochi”: e oarecum redundant…

Vasile Iftime: Da, dacă e să bată lumina, e clar că e vorba despre ochi… că nu priveşte cu urechile…

Ciprian Voloc: „Mă-nvaţă să te ucid cu respirarea mea”… Sfârşitul… Deci în cepe cu „să beau sufletul din gura ta” şi încheie cu „să te ucid cu respirarea mea”… Oricum, e stilul altei epoci, aici.

Vasile Iftime: Dar faci o obrăznicie din poezia asta, dacă vrei…

Paul Mircea Iordache: Poţi, de toată frumuseţea…

Ciprian Voloc: Adică s-o parodiezi? S-o faci, aşa, mai „sexoasă”, mai pornografică…

Vasile Iftime: Da, mai obraznică…

Ciprian Şoptică: „Infernala comedie” a lui Emil Brumaru… s-o citească, şi să refacă poemul.

Ciprian Voloc: Dar care ar fi publicul căreia i se adresează poezia… vârsta a treia, sau care? Sau nu se adresează nimănui…

Petruţ Pârvescu: Este pur şi simplu un joc… infantil… scris într-o perioadă prin care toţi am trecut, cândva…

Ciprian Şoptică: Iubirea asta, entuziasmul iubirii…

Ciprian Voloc: Da, e clar că nu e nimic realitate, aici… absolut nimic. Trecem la următoarea, n-are rost să mai zăbovim. Cine citeşte? Hai, că n-au mai rămas multe, după care trecem la chestii mai palpabile, căci aici, dacă nu-l cunoaştem pe om, normal că e… impalpabil…

Ciprian Şoptică: E un om extraordinar, Ioan Luca…

Cezar Florescu: Şi iubita lui… la fel!

Ciprian Voloc: Iubita lui… posibilă!

Vasile Iftime: Dacă citeşti aşa o poezie unei gagici…

Ciprian Voloc: Îţi dă cu oala, cu tigaia-n cap, şi a plecat…! Îţi zic eu…! Aşa e, Dana?

Dana Cernuşcă: Nu!

Ciprian Voloc: Aşa e, Bianca?

Bianca: Nu.

Vasile Iftime: Eu, dacă citesc chestia asta unei femei, îi dă lacrimile…

Petruţ Pârvescu: Nu, Vasile ştie, pentru că aşa i s-a mai întâmplat. Şi are dreptate.

Ciprian Voloc: Bine, hai să-l ascultăm pe Cezar. Un poem despre un creion, am înţeles…

Cezar Florescu:

Creion


Obrajii tai mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
In care se-oglindesc
Azurul si copacul.

Surasul tau mi-i drag,
Caci e ca piatra-n fund,
Spre care-noata albi
Pesti lungi cu ochi rotund.

Caci e ca malu-n stuf,
Unde paianjeni dorm,
Pe zori facute puf.

Faptura ta intreaga
De chin si bucurie,
Nu trebuie sa-mi fie,
De ce sa-mi fie draga?

Ciprian Şoptică: E plagiat…

Ciprian Voloc: E plagiat?! După cine?

Ciprian Şoptică: Eminescu…

Ciprian Voloc: După Eminescu? Bine…

Petruţ Pârvescu: Nu, dar parcă s-ar fi căznit să facă atâtea cacofonii, în  text… ştii, că sunt unii care fac voit, chestia asta: “obrajii tăi mi-s dragi cu ochii lor ca lacul…”, ca pitpalacul…! “Azurul şi co..co..pacul…”

Ciprian Şoptică: “E ca piatra-n fund”, aia e tare…

Ciprian Voloc: Dar fundul lui, asta n-am înţeles… al lacului, da?

Vasile Iftime: Hai să nu devenim răutăcioşi, este vorba de un lac, aici, de nişte…

Ciprian Voloc: E un peisaj destul de romantic… natura, e tema pierderii în sânul naturii, iarăşi, puţină reverie, nu e nimic real, aici… deamănă, cele două poeme…

Ciprian Şoptică: “Zori făcute puf…”

Ciprian Voloc: Asta e o metaforă superbă… Asta da, asta mi-a plăcut şi mie, cel mai mult…

Cezar Florescu: Vreau să vă solicit atenţia acolo, la strofa a doua, ultimele două versuri: “Spre care-noată albi / peşti lungi cu ochi rotund”.

Ciprian Voloc: Doar un ochi, nu ochii…

Vasile Iftime: “fund” cu “rotunzi” nu ieşea nimic, “fund “ cu “rotund” merge…

Cezar Florescu: Asta trimite la altceva…

Petruţ Pârvescu: “Căci e ca piatra-n fund”… “Căci”, fii atent, mai e şi acest “căci”: “căci… e… ca… ca piatra…”

Ciprian Şoptică: Ăsta e un blestem…

Petruţ Pârvescu: E un blestem, da… Pentru cel care scrie e un bluestem. Te laşi de scris, în situaţia asta!

Vasile Iftime: Ciprian, tu înregistrezi, acolo…?!

Ciprian Voloc: Da, da… căci o să transcriu…

Ciprian Şoptică: Spune-i lui Luca că nu avem nimic cu el…

Ciprian Voloc: Ei, dar eu nu-i dau înregistrarea, e pentru noi, pentru cenaclu…

Ciprian Şoptică: Să vină să i-o dăm…

Ciprian Voloc: O să i-o dăm, nu e problemă…

Cezar Florescu: Dar „ochi rotund”, la ce vă trimite…?

Vasile Iftime: Deci… „rotund” a scris ca să iasă cu… „fund”, n-a avut… nici o idee…

Ciprian Voloc: Da, Vasile nu vede nici o logică…

Vasile Iftime: Eu unul, când găsesc rimele astea…

Ciprian Voloc: Dar peştii oricum au ochiul rotund… nu pot să aibă ochii.. altfel.

Vasile Iftime: Când găsesc rime din astea… „mie”, „ţie”, „rotund”, „fund”…

Ciprian Şoptică: Vasile, s-a gândit la un… „fund rotund”!

Ciprian Voloc: Nu, ceea ce nu înţeleg eu e că „peşti” e la plural, iar „rotund” e la singular. Mi se pare straniu.

Vasile Iftime: „Beu”, „eu”, „gustat-o”, „furat-o”, „nimică”, „despică”: astea-s rime… de doi lei.

Ciprian Şoptică: Are doi de „căci”: „căci e ca piatra”, „căci e ca malu…”

Cezar Florescu: Ideea e că femeia nu poate fi… prinsă.

Ciprian Voloc: E alunecoasă…

Cezar Florescu: Exact. Asta e ideea, asta văd eu…

Ciprian Voloc: Cezar spune că e vorba de o analogie între peşte şi femeie: femeia e alunecoasă, peştele e alunecos…

Cezar Florescu: Femeia e cea pe care nu poţi s-o subjugi, nu trebuie s-o subjugi…

Ciprian Voloc: Iar ochiul rotund ar fi ochiul… atinţit mereu la ceva, atent la ceva… la care tu nu eşti atent, poate…

Cezar Florescu: Femeia care este… deasupra bărbatului, prin intuiţie şi prin… eu asta văd… Plus că peştele poate să mai trimită şi la ideea de perfecţiune, de dumnezeire, la…

Dana Cernuşcă: Peştele este simbol creştin.

Ciprian Voloc: E simbol hristologic, da…

Ciprian Şoptică: Dar acum, Cezar… Să scoatem din poem o simbolistică… abstracţionistă, să facem din el ceva bun…!? Nu mai are sens…

Ciprian Voloc: Nu prea mai ai ce face, nu…?

Ciprian Şoptică: Trebuie să te legi de simbolică, de semiotică, ca să salvezi poezia!

Cezar Florescu: Dar finalul, finalul este paradoxal! Este vorba de o figură… oximoronică.

Ciprian Voloc: Da, după ce creează toate premisele care să-ţi indice că el ar dori, de fapt el n-o doreşte, la final… Aduce argumente, în favoarea celeilalte teze, şi… optează pentru teza opusă, pentru care nu are nici un argument…! E… un paradoxism, aici… Cam asta e miza poemului, căci în rest te cam plictiseşte… nu e cine ştie ce…

Ciprian Şoptică: Ciprian, aici e o eroare făcută de el: „nu trebuie să-mi fie / de ce să-mi fie dragă”: inconştientul lui a lucrat… este un vers de-al lui Eminescu!!!

Liviu Pânzaru: Exact…

Ciprian Voloc: Da… Aduce, aduce,aici…

Ciprian Şoptică: Nu că aduce, e chiar un vers de Eminescu! Trebuia pus în ghilimele sau inconştientul lui a lucrat… nu? Nu pot să-mi explic, dar…

Ciprian Voloc: Am înţeles… Trecem la ultima? Hai, scăpăm de… coşmar, nu? Scăpăm de coşmar!

Ciprian Şoptică: Nu, el trebuie să ştie…

Ciprian Voloc: Nu, noi scăpăm de coşmar, nu el…! Nu autorul… Cine citeşte? Dana…? „ Cu pânzele-atârnate”… Dar poate să fie pânzele şi altfel, şi ridicate, nu? Sau cum…

Paul Mircea Iordache: Sigur, sus, poate…

Vasile Iftime: E o corabie… cu pletele tăiate…

Ciprian Voloc: A, e aşa… fără energie, fără putere… căzut psihic… O corabie căzută psihic…

Vasile Iftime: O corabie cu venele tăiate.

Cezar Florescu: Pleoştită…

Ciprian Voloc: Da… Hai, să auzim…

Dana Cernuşcă:

Cu pânzele-atârnate

Cu panzele-atarnate
În linişte de vânt,
Corabia străbate
Departe pe pământ.
Iar stolul rândurelelor
Trece-ntre cer şi mare…
O, stelelor, stelelor,
Nemuritoare,
De ce şi voi nu vă luaţi
Pe-ale lor urme oare?

De ce mă întristează
Că valurile mor,
Când altele urmează
Rotind în urma lor?
De ce căderea florilor
Ş-a frunzelor ne doare?
O, norilor, norilor,
Şti-veţi voi, oare,
De ce rămân atâtea-n veci
Şi numai omul moare?

În cer întotdeuna
Urmăm al nostru mers,
Ca soarele şi luna
Rotind în univers.
Un crez adânc pătrunde-va
De-a pururi omenirea
Că undeva, undeva
E fericirea:
Şi toţi aleargă după ea:
N-o află nicăirea.

Cezar Florescu: Da, frumoasă…

Ciprian Voloc: Aici e frumos spus, nu…? Mult mai frumos spus…

Vasile Iftime: Mai ales pentru „o, stelelor, stelelor”…

Ciprian Voloc: „O, norilor, norilor”… Eşti puţin ironic adică, nu?

Vasile Iftime: Nu, nu…

Ciprian Voloc: Îţi place, cu adevărat…

Vasile Iftime: Îi dau nouă, pentru poemul ăsta…

Ciprian Voloc: Îi dai nouă… N-am mai dat note pentru celelalte poeme…

Vasile Iftime: Nu, dat astea două trebuie notate, a avut dreptate Petruţ Pârvescu, doar astea două… primul şi ultimul.

Ciprian Şoptică: Astea merită, celelalte…

Ciprian Voloc: Celelalte nu, deci…

Vasile Iftime: Chiar dacă şi aici îl găsim pe Eminescu…

Ciprian Voloc: Îl regăsim, pe Eminescu…

Ciprian Şoptică: Eu îi dau 8,50, Ciprian… Pentru că nu este autenticitate! În inconştientul colectiv, Eminescu vorbeşte… Nu e vina autorului, ci a inconştientului…

Ciprian Voloc: De asta vor să se elibereze ăştia de Eminescu, pentru că ne tiranizează prea tare, a ocupat cam tot ce se putea ocupa…

Paul Mircea Iordache: Cum o dai, cum…

Liviu Pânzaru: Tot la Eminescu ajungi…

Ciprian Voloc: Suntem aici, pe pământul lui… nu se putea altfel…

Vasile Iftime: Scoţi apă din fântână… scoţi Eminescu! Crăpi butuci… crăpi Eminescu… Sapi în grădină, sapi… Eminescu!

Ciprian Şoptică: Trebuie să-l „distrugem”, să-l demistificăm, ca să nu ne mai bântuie?!

Paul Mircea Iordache: Despre cei care vor să facă treaba asta, e ca şi cum ţi-ai omorî părinţii.

Ciprian Şoptică: Aşa e, aşa e.

Vasile Iftime: Oricum, construcţia îmi place. Şi mai ales pentru că a citit-o Dana.

Ciprian Şoptică: E clară, e limpede, e curată…

Liviu Pânzaru: De vreţi, dacă tot spunea colegul Mircea Iordache despre poezia „Dintre sute de catarge”, eu o am în repertoriu şi aş vrea s-o interpretez…

Paul Mircea Iordache: Aici… eu vreau să se audă până în sat…!

Ciprian Voloc: Imediat după ce tragem concluziile…

Dana Cernuşcă: Dacă lumea ştie că o astfel de poezie e în prezent, n-o să fie citită, dar dacă eu vreau să citesc ceva de genul ăsta mă duc la raft şi-l iau pe Eminescu…

Petruţ Pârvescu: Perfect! Dar nu trebuie să-l citeşti pe el…

Liviu Pânzaru: Pe nenea ăsta…

Ciprian Voloc: Aaaa! Pe nenea ăsta…

Petruţ Pârvescu: Noi putem să facem altceva; el vine să citească, vrea să afle o părere, noi ne dăm cu părerea şi-i spunem: mă băiatule, du-te la citit, la… raft, du-tela bibliotecă, pune mâna pe cărţi, ai un pic de talent, strunzeşte-l, lucrează-l şi pe urmă vii din nou! După ce-ai lucrat, după ce-ai obosit piatra… Iei piatra amorfă şi scoate ceva din ea, da? Şi-apoi mă uit: băi, ia să văd, am făcut ceva…?! Dacă nu…

Ciprian Voloc: Şi trebuie să poarte pecetea personalităţii tale, nu poţi sculpta ce-a mai sculptat şi altul… Doar că cuvântul  te duce mai uşor în eroare decât piatra, asta-i…

Petruţ Pârvescu: Vezi, cât există părţi spre lucrare, uneori poţi să-l îndemni: da, domnule, uite, ai găsit sintagma asta, aici e bine, du-te acasă, la versul ăsta poţi să lucrezi… chiar dacă poemul nu e întreg… ori vii cu poemul întreg, bine structurat, mai ai ceva de lucru… Dar la unul care este în trepte: anul ăsta lucrează aşa, peste un an, doi, va lucra altfel… în trei ani vine cu un poem ca lumea…

Ciprian Voloc: Da, deci… ce note i-am da, acum?! Să vedem…

Liviu Pânzaru: 8,50, cam aşa…

Ciprian Şoptică: Prea mare, prea mare…

Ciprian Voloc: Domnul Mircea…?

Paul Mircea Iordache: Eu nu dau notă, eu nu sunt profesor…

Ciprian Şoptică: Am spus, 8… Între 7 şi 8…

Vasile Iftime: Eu îi dau 9, pentru construcţia aia interesantă…

Petruţ Pârvescu: Uite, astea sunt sensurile şcolii asteia de poezie… E şcoala de vară de poezie… Aceste întruniri nu se păot numi decât aşa: ţcoala de vară de poezie…

Ciprian Voloc: De la Ipoteşti…

Petruţ Pârvescu: De la Ipoteşti… Dacă tot e şcoală de poezie, atunci s-o facem cu profesionalism. Avem şi profesori, avem şi poeţi, şi scriitori… şi tineri…

Ciprian Voloc: Şi ce notă i-ai da…?

Petruţ Pârvescu: Eu nu mai dau note…

Ciprian Voloc: …Cezar…?

Cezar Florescu: Eu, notele cele mai mari…

Ciprian Voloc: Dana…?

Dana Cernuşcă: 9…

Ciprian Voloc: Un 9 cred că dau şi eu… un 8,50-9… (în total, o medie de 8,50, pentru ultimul poem). DA, acum să vă spun… Mai este, mai sunt comentarii, altceva…? Să vă spun lucrul esenţial, acum: a fost o farsă, totul…! Autorii sunt următorii: „La expoziţie” – Nichita Stănescu, „Mânzul” – Lucian Blaga, „Ah, mierea buzei tale” – Mihai Eminescu, „Creion” – Tudor Arghezi şi ultima, „Cu pânzele-atârnate” – Mihai Eminescu…

Petruţ Pârvescu: Dar eu mă gândeam la o farsă din asta…

(râsete prelungi, zgomotoase, din partea tuturor, abia acum realizând cele întâmplate)

Ciprian Voloc: Mulţumesc pentru sinceritate şi corectitudine, oricum…! Şi-acum, să tragem concluziile… Vorbesc serios! Aseară, la ora 01, de fapt noaptea, le-am luat de pe net… Deci: Nichita Stănescu, prima, la care cât de cât am găsit ceva…

Petruţ Pârvescu: Dacă şi la Nichita Stănescu…

Ciprian Voloc: Lucian Blaga, cu „Mânzul”… „Mierea buzei tale”, de Mihai Eminescu, negustată de nimeni, „Creion” de Tudor Arghezi, şi el distrus, desfiinţat, şi… „Cu pânzele-atârnate” de Mihai Eminescu, care cât de cât a mai… De fapt, prima şi ultima…

Ciprian Şoptică: Ştiam de „Creion”, dar nu credeam că ăasta e „Creion” de Tudor Arghezi, ştiam că altfel e… Nu… Sunt alte poeme astea, mă, nu e adevărat…!

Petruţ Pârvescu: La prima am vrut să spun că e Nichita Stănescu…

Ciprian Voloc: Nu, nu… eu am înregistrat, există mărturia…

Petruţ Pârvescu: Dar nu m-am gândit că puteai să mergi atât de departe!

Ciprian Voloc: Concluzia… concluzia mea: nu trebuie judecaţi poeţii decât după vârfuri… Poeţii sunt judecaţi după vârfurile lor… Chiar şi clasicii… N-am avut timp, că… căutam nişte chestii care chiar erau desfiinţate, la toţi…

Vasile Iftime: La început era cât pe ce să…

Ciprian Voloc: Ei şi-au dat seama, Cezar şi Dana, atât… Ei doi şi-au dat seama şi le-am spus să tacă, atât… În rest, nu şi-a dat seama nimeni… Deci asta a fost introducerea în cenaclul de azi, inedită…

Petruţ Pârvescu: Nu-i chiar inedită…

Ciprian Şoptică: Ne-ai făcut-o, Ciprian!!!

Ciprian Voloc: Putem lua o pauză, acum…

Petruţ Pârvescu: Eu nu mai ştiam poezia, dar „Ah mierea buzei tale” e vers eminescian!

Ciprian Voloc: Da, se vede clar, au spus că este ceva din Eminescu, au spus! Şi culmea este cum a sunat: în Eminescu este ceva din Eminescu…! A, e bine! Concluzia…

Vasile Iftime: Nu, dar… totuşi am o părere…

Ciprian Voloc: Da, hai să-l auzim pe Vasile… Noi acum trebuie să vedem ce concluzii tragem, de pe urma experimentului.

Paul Mircea Iordache: Concluzia este că… aţi văzut că eu nu-mi „permit” să dau note…?!

Cezar Florescu: Unii pot fi acuzaţi de necunoaşterea urmelor marilor poeţi…

Vasile Iftime: Unii pot fi acuzaţi de necunoaşterea operelor, însă…

Ciprian Voloc: Nu, dar sunt mii de poezii, sute, la fiecare autor, şi nu poţi să le reţii pe toate…

Cezar Florescu: Eşti de acord că dacă intri în paradigma unui poet,îl recunoşti?

Ciprian Voloc: Ar trebui să-l recunoşti! Dar s-ar părea că nu toate poeziile unui poet, nu toate creaţiile sunt paradigmatice, pentru stilul lui… unele nu „intră” perfect în stilul lui, de exemplu… „Ah. mierea buzei tale” nu e neapărat stilul lui Eminescu, e stilul epocii… stilul acela romanţios… La Stănescu, nu prea vezi aşa, e stilul… neomodernist, deci nu… La Blaga, nu e stilul său, deloc…

Dana Cernuşcă: E din periada tradiţionalistă…

Vasile Iftime: Deci, trebuie să fim judecaţi pentru… necunoaştere… Dar, putem fi lăudaţi pentru…

Ciprian Voloc: Dar judecăţile rămân valabile… Şi ce este ciudat, pentru sensibilitatea noastră, e că nici un poem nu a satisfăcut această sensibilitate… Trebuie să ne dea de gândit… Deci poetul trebuie să scrie în aşa fel încât – ideal ar fi – mereu să comunice ceva sensibilităţii…

Vasile Iftime: Poezie mai de… mai de extremă, mai…

Ciprian Voloc: Deci, şi poeţii mari au… rebuturi.

Ciprian Şoptică: Dar poemele astea sunt publicate…?

Ciprian Voloc, Nu, sunt publicate, sunt din volumele din timpul vieţii…

Paul Mircea Iordache: Blaga… e „Mânzull”, da…? Ei bine, Blaga… eu nici nu m-am gândit că e Blaga! Dar a fost cel care m-a… Metamorfoza blagiană… fără să-mi dau seama, în mod inconştient, îmi dădeam seama că e ceva, dar…

Petruţ Pârvescu: Fără inconştient, „sesam”…

Ciprian Şoptică: Ne-a făcut-o…!

Ciprian Voloc: Ar trebui mereu experimente, în cadrul cenaclurilor, nu numai lectură… Experimente, experimente… O să facem şi experiment de creaţie…

Petruţ Pârvescu: Mie nu mi se par cele mai reuşite… ca dovadă, ce a ieşit din ele…

Ciprian Voloc: Păi… le-am ales intenţionat, ca să nu fie chiar reuşite…

Petruţ Pârvescu: Sunt poeme pe care… cel puţin ăla, „La Expoziţie”, cred că nu l-am citit niciodată, din… Nichita Stănescu… niciodată! Nu am auzit de el…!

Ciprian Voloc: Se găseşte pe net, chiar când deschizi…

Petruţ Pârvescu: Probabil e o poezioară care… aşa… că nu…

Ciprian Voloc: Deci, în concluzie, poetul trebuie să-şi publice şi poemele mai slăbuţe, mai… sau nu…?!

Liviu Pânzaru: Da, ca să fie toate…

Ciprian Voloc: Trebuie să publice doar poemele care intră în stilul lui, recunoscut, sau nu…?

Cezar Florescu: Nu, trebuie să publice, trebuie să publice, de ce să nu publice…

Petruţ Pârvescu: Ştii cae e problema? El îşi asumă paleta aceasta de responsabilitate, dacă el crede că trebuie…

Ciprian Voloc: Oricum, i-am ”desfiinţat” pe toţi! Şi-s patru mari poeţi ai limbii române! Fără ei, limba română aproape că nu mai există…!

Petruţ Pârvescu: Nu, dar… n-ai înţeles nimic… Eminescu, când a scris treaba asta, a făcut-o pe la 1800 şi ceva…

Ciprian Voloc: El este original, oricum…

Petruţ Pârvescu: N-ai desfiinţat nimic…

Ciprian Voloc: Nu, creaţiile, nu pe ei…

Petruţ Pârvescu: Păi noi judecam la ora actuală, nu judecam ce este atunci, cu creaţia…

Ciprian Voloc: Dar cum e cu rebuturile, cum e cu rebuturile…?

Petruţ Pârvescu: Care rebuturi?

Ciprian Voloc: Totuşi, astea sunt rebuturi… chiar acceptând stilul lor…

Vasile Iftime: Noi judecam plecând de la ideea că sunt scrise de un individ care gândeşte cum gândeau… scriitorii, atunci…!

Petruţ Pârvescu: „Creionul” ăsta, de cine e…!?

Ciprian Voloc: Arghezi…

Petruţ Pârvescu: Arghezi?!

Ciprian Voloc: Haideţi acum să facem o lectură ştiind cine sunt autorii, să vedem care e diferenţa…

Petruţ Pârvescu: „Creion”… Obrajii tăi mi-s dragi… ca ochii lor… cu ochii lor ca lacul… Chiar dacă e Arghezi, nu mă interesează!

Ciprian Voloc: Ca lacul, ca…ca… pitpalacul…

Petruţ Pârvescu: În care se-oglindesc azurul şi co… copacul… Chiar dacă… Nu, e o poezie slabă a lui Arghezi, care e problema…?!

Paul Mircea Iordache: Păi da… „bune, mucegaiuri şi noroi”… ăsta e stilul lui…

Ciprian Voloc: Deci, e normal ca în cenaclu uneori să mai fim desfiinţaţi, să fim criticaţi… Şi poeţii mari pot fi, asta am vrut să demonstrez… Şi poeţii mari sunt… de ce să ne fie, nouă, jenă….?!

Petruţ Pârvescu: Ai ales… lucruri redundante… Adică, ultimele…

Ciprian Voloc: Păi, doar n-avea să aleg „Luceafărul”… şi să spun că l-a scris… Luca Ioan!!! Care există, dar n-are nici o treabă cu ce se întâmplă astăzi, aici… E logic, nu? Trebuia să aleg ceva mai puţin cunoscut…

Paul Mircea Iordache: Hai acum să citim „Creion” cu… respectul pentru Arghezi.

Vasile Iftime: Dar n-ai ce să respecţi, domnule, este un poem prost!!!

Ciprian Voloc: Deci… ce am făcut noi…? Am scos opera din contextul… autorităţii… de sub autoritate…

Petruţ Pârvescu: Păi, da eu credeam că toată lumea ştie: uite, asta e a la Nichita Stănescu, asta e a la Eminescu… Toată lumea şi-a dat seama că e vorba de aşa ceva…!

Ciprian Voloc: Totuşi… nu se resimte chiar aşa puternic… La Eminescu se mai simte…

Paul Mircea Iordache: Se simte, Arghezi…

Ciprian Voloc: La Blaga, nu se simte deloc… stilul lui Blaga…

Paul Mircea Iordache: La Blaga se simţea… tonul filosofic, metafizic…

Vasile Iftime: Deci, în concluzie, dacă ar fi Blaga, acum, printre noi, n-ar lua decât… Cât i-am dat…?! Patru…

Petruţ Pârvescu: „Luna, intrând pe fereastră, alături se culca pe paie”…

Cezar Florescu: Dar, la Arghezi, dacă iei prima strofă, cu „obrajii tăi mi-s dragi”…

Ciprian Voloc: Dar lui Petruţ Pârvescu nu-i place sonoritatea, ca-urile acelea, elementele de legătură sunt…

Dana Cernuşcă: Da, e greu să…

Ciprian Voloc: Chiar poet mare să fii, e greu să ai tot timpul reuşite, să fie clar! Este un proverb: „E greu să stai mereu pe culmi”… Cel mai greu lucru! Pe culmi ajungi o dată, a doua oară, a treia oară, nu ajungi mereu… Să fie clar, reuşitele unui poet le numeri pe degete… reuşitele propriu-zise, nu poate să fie totul…

Paul Mircea Iordache: Obrajii tăi mi-s dragi… cu ochii lor ca lacul… În care se-oglindesc Azurul şi copacul…

Vasile Iftime: Băi, dacă era şi domnul Ţopa aici…

Ciprian Voloc: Păcat că n-a vanit, asta e, eu i-am spus să vină, dar nu puteam să-i spun ce pregătesc, e logic… (maşina i s-a defectat în drum spre Ipoteşti).

Liviu Pânzaru: Da, normal… să-i spui că e surpriză-surpriză…

Ciprian Şoptică: Ciprian, felicitări pentru farsă! Gata…

Ciprian Voloc: Deci… nota 10, pentru farsă… gata!

Cezar Florescu: Dar eu vă întreb aşa: acum, dacă tot am ajuns la poezia „Creion”, de ce – luaţi prima strofă din „Creion” şi analizaţi-o: lacul, azurul, simbolul copacului – de ce a pus „copacul”, şi nu altceva?! Să rimeze cu „lacul”?! Nu, nu asta e… Daţi un răspuns… De ce…!?

Vasile Iftime: Eu cred că… Autorul ăsta, a alergat, după simboluri?!

Cezar Florescu: Ba da, a lucrat…

Liviu Pânzaru: Simbolul femeii…

Cezar Florescu: Femeia e sens, aici…

Vasile Iftime: Femeia „atârnând” în copac…! Sau atârnând de copac…

Dana Cernuşcă: Femeia se „identifică”, cu copacul…

Cezar Florescu: Femeia e esenţă, aici… şi dumnezeiescul… Iar copacul semnifică… masculinul… Azurul semnfică perfecţiunea… dragostea absolută… dragostea pură, iar copacul… nmasculinul, fără de care feminitatea nu poate…

Ciprian Voloc: Oricum, voi ce-aţi recunoscut: tu, Cezar, ai recunoscut poezia lui Arghezi, nu?, la început…

Dana Cernuşcă: Şi eu am recunoscut-o…

Cezar Florescu: Eu le-am pus la toate… numele autorului…

Ciprian Voloc: Da? Le-ai recunoscut, până la urmă… Dar după ce ţi-am confirmat bănuiala…

Cezar Florescu: La „Mânzul” am avut dubii…

Ciprian Voloc: Da, am înţeles…

Cezar Florescu: Fiindcă l-am încadrat la Labiş…

Vasile Iftime: Să spunem că poezia „Mânzul” e o poezie „foarte bună”…

Ciprian Voloc: Genială… este vreo poezie de-aici? Nu, în nici într-un caz…

Petruţ Pârvescu: Eu am văzut aici trecerea prin mai multe stiluri, fără… personalitate.

Ciprian Voloc: Dar eu v-am spus că le-a scris, „băiatul”, în diverse perioade ale vieţii lui, când era influenţat de diverşi poeţi… Asta a fost „vraja”…

Liviu Pânzaru: Hai c-ai făcut-o! Ne-ai făcut figura…

Cezar Florescu: Surâsul tău mi-i drag…  căci e ca piatra-n fund… Nu, să nu luăm în derâdere… „Ca piatra-n fund”: susurul apei, valurile care trec…

Ciprian Voloc: Te trimite, undeva, departe… Adică elogiul prezenţei feminine e doar aparent, s-ar părea…

Cezar Florescu: Spre care-noată albi peşti lungi cu ochi rotund… Aici am mai discutat…

Vasile Iftime: Eu am mai făcut un astfel de experiment: am două pagini, pe agonia.net: una de pe adresa de pe gmail, alta de pe yahoo. Şi am luat nişte poeme… am luat poeţi din Botoşani: am luat de la Gellu Dorian, ceva, am luat de la Petruţ Pârvescu… La atelier, toate, s-au dus…!

Ciprian Voloc: Au fost desfinţate… la atelier, direct, au ajuns…

Vasile Iftime: Da, poeme care mie mi-au plăcut, foarte bune…

Ciprian Voloc: Da, dar eu vreau să vedem învăţămintele… ce învăţăminte tragem, de aici, asta e important…

Ciprian Şoptică: Deci… critica, critica obiectivă…

Liviu Pânzaru: Trebuie cunoscută foarte bine creaţia literară a scriitorilor.

Ciprian Voloc: Dar chiar şi când n-o recunoşti din prima… Învăţămintele…

Vasile Iftime: Eu pot doar să spun selectiv, ce-mi place…

Liviu Pânzaru: Pasiunea pentru un gen literar, poate fi…

Ciprian Voloc: Cred că ar trebui să învăţăm cum să ne judecăm între noi… E clar, nu trebuie să fim judecaţi după rebuturi… după nereuşite… Asta cred eu.

Petruţ Pârvescu: Nu, eu cred că aceste poeme puteau nici să nu fie cunosctute, de noi… Nici o problemă… Cel mai cunoscut, de aici, e ăsta: „Ah, mierea buzei tale”… Dar nu m-am mai gândit, nu mai ştiam   contextul… Poezia asta nu mi-a plăcut, în general vorbind…

Ciprian Voloc: Asta e, când nu-ţi place, o uiţi, chiar dacă ai citit-o… Probabil cu toţii le-.am mai citit… „Creion” am studiat-o şi eu, în liceu, dar am uitat, de ea… Aseară l-am recitit, ca pentru prima oară…

Petruţ Pârvescu: Dar eu ce i-am zis tipilui ăsta, că sunt scrieri de diferite nuanţe… Aici, la „Mânzul”, nu mă ducea la Blaga, pentru că nu chiat Blaga, aici, cu „Ah mierea buzei tale” am mai avut unele consideraţii… La Arghezi, e puţin, cu „Creionul” ăsta… nu e atât de…

Ciprian Voloc: Relevant, pentru stilul lui Arghezi… Deci nu toate creaţiile unui poet sunt relevante pentru stilul poetului, să fie clar… Chiar şi poetul mai calcă „strâmb” faţă de direcţia lui…

Petruţ Pârvescu: Pe Nichita Stănescu nu l-am prea găsit… Probabil că e scris într-un… Are ceva… dacă e Nichita…

Ciprian Voloc: Şi cine ştie, dacă o să mai facem, experimente din astea, cred că mereu o să păâim la fel… Garantat, asta…

Petruţ Pârvescu: Aceste construcţii de genul: „ca dansul stau”… Mda…  Dacă o iei acum, o vezi altfel… „în neştiutul A”… Treişpe-paişpe, adică nişte chestii… Dacă dacă spui că „tipul”… e inginer, că a mai tras de coadă nu mai ştiu ce…

Ciprian Voloc: Datele lui sunt reale, dar nu are nici o legătură cu creaţiile propuse aici…

Ciprian Şoptică: Deci judecăm şi după principiile biografice! Din start judecăm… deci noi… ne facem prejudecăţi…!

Liviu Pânzaru: Exact.

Ciprian Voloc: Eu am încercat să suspend prejudecăţile literare: dacă spuneam de la început cine sunt autorii… Am încercat să suspend prejudecăţile. De acum va trebui să afcem un experiment, data viitoare, ştiind cine sunt autorii…

Petruţ Pârvescu: Eu îţi spun sincer: nici seriozitatea discuţiei n-a fost la… Adică, lejeritatea… asta o dată. O a doua chestiune: ai venit cu tipul, l-am văzut că trece prin mai multe stiluri: …hai să vedem, ce găsim… Poezii ale unor poeţi consacraţi… dar care nu sunt atât de cunoscute.

Ciprian Voloc: Păi e logic, doar nu puteam să vin cu „Luceafărul”, am mai spus-o…

Liviu Pânzaru: Sau cu… „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”! Sau cu… „Testament”…

Petruţ Pârvescu: Dar se vede că aduse la stadiul de astăzi ele nu mai…

Ciprian Voloc: Nu mai… nu mai counică nimic, sensibilităţii, asta e trist… Ar trebui să fie un semnal de alarmă, pentru noi, toţi… Deci, să înţeleg că marii poeţi, cu excepţia câtorva creaţii de-ale lor, nu mai sunt citiţi… Nu mai sunt citiţi deloc, să fie clar!!!

Vasile Iftime: Dar să presupunem că nu există „Luceafărul”, şi că azi scrie, Şoptică, poemul „Luceafărul”…

Ciprian Voloc: Nu mai, azi… nu mai…

Petruţ Pârvescu: Nu mai ţine…

Ciprian Voloc: Nu ştiu, rămâne de văzut…

Paul Mircea Iordache: Bineînţeles că nu mai e receptat…

Ciprian Voloc: Şi totuşi, asta ar însemna ca poemul în sine, „Luceafărul”, să n-aibă nişte calităţi ale lui… Or, eu zic că le are… Nu ştiu… Are… frumuseţea, cursivitatea…

Liviu Pânzaru: Muzicalitatea…

Ciprian Voloc: Alftel, vorbim degeaba de frumuseţea „Luceafărului” dacă nouă, astăzi, nu ne mai place… Ar trebui ca şi un poet din secolul… XV, dacă ar scrie azi, şi el este mare, atunci, ar trebui să fie considerat mare şi azi…

Petruţ Pârvescu: Nu cred că ai dreptate…

Cezar Florescu: Depinde şi de lector, de cel care o citeşte… Eu unul, care-s profesor, orice poezie o citesc cu drag, cu atenţie…

Ciprian Voloc: Şi cu îngăduinţă!

Cezar Florescu: Exact…

Ciprian Voloc: Şi cu răbdare… Dar aici nu prea a existat, aici suntem puşi pe „distrus”… pe „forfecat”…

Ciprian Şoptică: Tu instinctiv ne-ai montat: „pe ea, hai s-o desfiinţăm”…!

Petruţ Pârvescu: Eu cred că… totuşi… secvenţa de azi şi-a atins scopul. Şi-a atins perfect, scopul… Poeme care nu sunt atât de… cunoscute, şi-asupra cărora nu totdeauna… Dacp eram mai atenţi, sigur… Eu am văzut: versurile lui Eminescu…! Dar nu mai ştiam…

Ciprian Voloc: E vorba aia: „după război, mulţi viteji se-arată”… Creangă! Este un argument ce face apel la cultura poetică, dar, pentru a critica, n-ai nevoie de o cultură… solidă-solidă-solidă…!

Cezar Florescu: Nu, ai nevoie de…

Ciprian Şoptică: Noi le-am expediat din prima, nu au corespuns…

Petruţ Pârvescu: Pe Eminescu, dacă ştiam că e Eminescu… îl judecam altfel!

Ciprian Şoptică: Dacă ştiai…

Ciprian Voloc: Şi… e corect?! Eu asta întreb: e corect, pentru critica literară…? E corect, asta!?

Petruţ Pârvescu: E corect.

Cezar Florescu: Mi-ar plăcea ca Eminescu, cu spiritul lui, să fie, acum, pe-aici…

Petruţ Pârvescu: Deci ai putea să fii cârcotaş cu Eminescu: şi piscurile au văi… Pentru că nu poţi să observi piscul, dacă nu e valea… Nu tot ce a scris Eminescu este şi extraordinar, dar… creaţia eminesciană, în general… este un întreg.

Cezar Florescu: Vizavi de chestia asta, cum că Eminescu a fost statuat, acolo, el, fondator al limbii române… Blaga a făcut mult mai mult, poate, decât Eminescu, în ce priveşte limbajul poetic, filosofic…

Liviu Pânzaru: Dar vezi că la Blaga e vorba de filosofie, în primul rând…

Cezar Florescu: Asta-i, da… El a fost dublat şi de un filosof…

Ciprian Voloc: Nu, şi Eminescu e dublat de un filosof…

Dana Cernuşcă: Da, şi filosofia lui Eminescu nu e originală, e…

Cezar Florescu: Nu e originală, asta e, sunt compilaţii…

Ciprian Voloc: Dar reuşeşte s-o îmbine, într-o viziune a lui…

Paul Mircea Iordache: Numai faptul că relativitatea e evidenţiată într-o manieră genială în „La steaua”… E extraordinar: Einstein e prefigurat, şi există explicaţii… Eminescu, cică, audia cursuri la Viena şi la Berlin, ale unor mari profesori ce şi ei, la rândul lor, au prefigurat curentul de gândire einsteinian… Relativitatea timpului şi a spaţiului nu a  fost născută… ideea era născută mult înainte de Einstein, el a băgat-o în relaţii matematice, iar Eminescu este izbitor, pentru oricine…

Cezar Florescu: La vremea aceea, pot să spun că audiind acele cursuri şi revenind, în ţară, el a fost un fel de promotor, al acestor idei…

Ciprian Voloc: Deci e clar că sunt, creaţii eminesciene, care rămân… N-ai cum să le demolezi! Dar pe unele poţi…

Liviu Pânzaru: Există valori perene…

Ciprian Voloc: Eu am vrut să atrag atenţia asupra inegalităţii cu sine a oricărui creator… Iar ea există…! Există stilul, dar este şi inegalitatea… Inclusiv la noi, cei care trăim în prezent… Da, suntem inegali… E uşor să arăţi cu degetul spre Petruţ Pârvescu sau Vasile Iftime, de exemplu, pentru au două, trei poezii pe care nu le-au publicat şi care încă nu-s cine ştie ce… (şi pe care le propun lecturii, în cenaclu). Nu trebuie făcut asta!

Petruţ Pârvescu: Pe mine ştiţi ce m-a frapat…? M-a frapat faptul că… poeţi mari… pot să cadă în pastişe, iar creaţii de-ale lor care pot să nu fie atât de cunoscute – fapt normal, într-o epocă atât de informatizată; inclusiv din marii autori ai lumii nu mai reţii tot, dar ştii sigur când te duci pe stilul lor, iar dacă vrei să aprofundezi problema începi să cauţi şi o rezolvi – nu sunt chiar uşor de recunoscut… Bine, dacă ar fi fost să ne întrebăm: ce stil e ăsta…? ne duceam… E foarte interesantă, această chestiune… Sigur că… a scrie ca Eminescu, astăzi, nu mai are nici o relevanţă. Dar încărcătura, textul, originalitatea, transmiterea, instituindu-l într-un context şi luându-l ca moştenire culturală… nu poţi, să nu-l iei… Nu poţi să-l amesteci… Nu poţi să vorbeşti despre limba română fără Eminescu… deocamdată. Când s-o mai ivi… vreunul puternic, aşa, în coaie… să vedem ce va fi.

Ciprian Voloc: Dar oare justifică, experimentul nostru de azi, demitizarea marilor poeţi, chiar a lui Eminescu…?

Petruţ Pârvescu: Nu justifică. Nu, textele au fost nerelevante, după părerea mea…

Ciprian Voloc: Chiar pentru poeţii înşişi, nerelevante…

Petruţ Pârvescu: Eu am sesizat, dar nu credeam că ai atâta curaj, să vii cu… Am sesizat stilul, dar m-am gândit că tipul e un… Deci, stilul e relevant: el se cuantifică, în texte… Dar mă gândeam: e un tip care n-are un drum, care scrie…

Ciprian Voloc: Dar de ce să ne gândim că „tipul n-are un drum”?! Chiar aşa au fost, poeţii, când au scris poemele astea… Au fost rătăciţi…! Deci: Eminescu a fost… oarecum rătăcit, când a scris… cel puţin prima poezie; Stănescu n-a fost în ce mai… bună zi a lui, deci… chiar autorii au fost rătăciţi, când au scris… Şi creatorul are momentele sale de rătăcire… Eu aşa interpretez…

Petruţ Pârvescu: Putem să acceptăm o chestie: când poetul croieşte un volum, nu toate textele au aceeaşi înălţime. Unele puteau să lipsească definitiv, de-acolo…

Cezar Florescu: Da.

Petruţ Pârvescu: Nici o problemă! Dar stilul… stilul… se vede!

Ciprian Voloc: Stilul e dat de notele dominante, din volum…

Petruţ Pârvescu: Exact.

Ciprian Voloc: Nu de… notele discordante.

Petruţ Pârvescu: Nu! Dar şi… în orice volum de-al lui găseşti ceva care să te trimită spre… Pentru că asta este o creaţie mare…

Cezar Florescu: La un moment dat a întrebat, Ciprian: trebuie puse şi poeziile care nu sunt atât de valoroase, într-un volum?

Ciprian Voloc: Tot ce creează, poetul, trebuie publicat… sau nu?! Asta e întrebarea, pentru că toţi avem poeme, multe, publicate şi nepublicate…

Petruţ Pârvescu: Acum, în general, mulţi cred că artistul îşi face un calcul foarte bun: el are şi pietre, şi bolovani, şi nestemate, acolo… Dar pietrele acelea le vede ca frumoase, nu ştiu cum să spun… El îşi asumă responsabilitatea: timpul, vine şi macină, lucrurile… Unele rămân: „Odă în metru antic”… „Luceafărul”… „Scrisorile”… „Memento mori”… Sunt lucruri care vor rămâne… Şi din piatra Eminescu se va mai toci, se va… Dar filonul, rămâne…

(cenacliştii de la Ipoteşti iau o pauză, în vreme ce Liviu Pânzaru oferă un recital din repertoriul eminescian. Sub castanul care îi împresoară cu umbra lor generoasă, se lasă ademeniţi de paşii prin iarbă, ai poetului…)

transcrierea dezbaterii: Ciprian Voloc

fragment din volumul în pregătire

„Incursiuni în subteranele lirei –

jurnal de cenaclu”

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

2 Răspunsuri to “Experimentul de la Ipoteşti”

RSS Feed for – o  lume  privită  din  lumea  mea – Comments RSS Feed

Interesantă dezbatere dar cred că ar mai fi trebuit trase câteva concluzii cu privire la scopul întâlnirii.

Scopul întâlnirii a fost realizarea unei sedinţe obişnuite de cenaclu. Nimeni nu a bănuit ce avea să se întâmple, altfel experimentul nu s-ar fi putut derula. Că unii dintre cei prezenţi s-au supărat pe mine, după cele petrecute, e adevărat (deşi nu i-am tratat ca pe „cobai”, aşa cum consideră ei). Ceea ce contează este semnificaţia faptelor: cum trebuie să le înţelegem, care sunt învăţămintele ce pot fi trase, pentru teoria literaturii? Şi multe altele. Oricum, mulţumesc pentru remarcă!


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: