PD-L-izarea României

Posted on 11/12/2009. Filed under: PD-L-izarea României | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , |



RUŞINE  !!!       RUŞINE  !!!


Nu-mi amintesc să-mi fi fost mai greu, decât acum, să vorbesc despre  o situaţie.

Nu-mi amintesc să-mi fi fost mai scârbă!

PUNCTUL UNU

Începând din dimineaţa zilei de 6 decembrie 2009, până spre dimineaţa zilei de 7 decembrie 2009, românii şi-au pierdut până şi singurul bun de care mai dispuneau, în ţara lor natală, România: libertatea. De necrezut: la exact 20 de ani de la evenimentele din 1989, în care multe zeci de mii de români au ieşit în stradă, strigând că vor să fie liberi (1000 şi ceva dintre ei plătind preţul suprem: viaţa), în România libertatea a devenit o filă ruptă, a istoriei ! Furtul voturilor cetăţenilor României, de către reprezentanţii actuali ai puterii de stat din România, despre care se vorbeşte, astăzi, pe întregul mapamond, consfinţeşte revenirea la situaţia pe care am abandonat-o, credeam, în 1989: manipularea cotidiană a conştiinţei, falsificarea opţiunii individuale, denaturarea esenţei libertăţii, de către grupul aflat la putere, în scopul păstrării privilegiilor proprii.

PUNCTUL DOI

Nu este atât de important cine a câştigat alegerile prezidenţiale din 6 decembrie 2009.  Cu adevărat important este dacă le-a câştigat în mod democratic, respectând legile statului şi libertatea de exprimare individuală ! Or, dovezi de fraudare a alegerilor, mai limpezi ca acum, nu au existat, niciodată, pe durata celor 20 de ani post-comunişti ! Inclusiv criza politică actuală a plecat, în urmă cu aproximativ două luni, de la demascarea, de către ministrul transporturilor (scuzaţi, ministrul internelor, Dan Nica, după cum mă atenţionează un cititor) din acea vreme (membru PSD), a pregătirilor de fraudare a alegerilor, de către PD-L ! La acea vreme, preşedintele ţării, Traian Băsescu, a negat vehement faptul (iminenţa turismului electoral orchestrat de către PD-L), solicitând demisia ministrului internelor, care a înaintat-o, dar alături de toţi ceilalţi miniştri PSD. Iată că nu a fost decât o chestiune de timp până ce afirmaţiile ministrului internelor să se adeverească ! În defavoarea nu numai a PSD-ului, din nefericire, ci a întregii Românii…! (pentru detalii, vă rog să accesaţi această pagină: http://www.cotidianul.ro/boc_il_remaniaza_pe_ministrul_de_interne_dan_nica_video-99386.html). Şi, să nu uităm, la o zi după terminarea alegerilor, capii PD-L-işti au fost surprinşi, de către reporteri, tocmai la Ministerul de Interne… ! (aflaţi mai munlte aici: http://www.jurnalul.ro/stire-politic/intalnirea-de-la-interne-529807.html). Ceva e putred, la mijloc, nu-i aşa ?! Oricum, toţi funcţionarii şi trepăduşii PD-L ştiau bine, încă de pe atunci, că se pregătea o „fraudă masivă”… Unii dintre ei, mai mult sau mai puţin întâmplător, mi s-au destăinuit personal. Nu i-am înţeles, la acea vreme. Nu puteam să-mi imaginez ce însemna, în viziunea lor, „masivă”. Îi înţeleg acum…

PUNCTUL TREI

Nici măcar PSD-ul, acum cinci ani, nu a cutezat să fraudeze alegerile într-un asemena hal… Dacă o făcea, Traian Băsescu nu ar mai fi fost, măcar pentru o singură zi, preşedinte, dată fiind diferenţa mică, atunci ca şi acum, dintre el şi contracandidatul său PSD-ist… În mod paradoxal, atitudinea PSD-ului se dovedeşte a fi, peste timp, mult mai democratică, în privinţa respectării libertăţii alegătorilor, decât atitudinea PD-L-ului ! Nu credeam să ajung, vreodată, să surprind vreun aspect pozitiv al PSD-ului… Iată că am trăit să o văd şi pe asta: maşinăria de fraudare PSD-istă, atât în urmă cu cinci ani, cât şi acum, este o jucărie, în comparaţie cu aceea PD-L-istă…! Câteva mii de secţii „speciale”, în toată ţara, în locuri dintre cele mai stranii, majoritatea în medii rurale… De exemplu, la noi, în judeţul Botoşani, au fost, asemenea secţii speciale, la Pomârla… la Ibăneşti…, în zone declarate „turistice”… De unde au născocit, lichelele PD-L-iste, potenţialul „turistic” al acestor zone ?! (Situaţia e valabilă la nivelul întregii ţări: http://www.cotidianul.ro/turism_electoral_record_in_judete_fara_obiective_turistice-87477.html). De la Elena Udrea, probabil, fosta ministră a turismului… Numai că au omis lucrul esenţial, când au născocit această titulatură: ei aveau în vedere nu orice fel de turism, ci… „turismul” electoral !!! (http://www.cotidianul.ro/basescu_fruntas_la_turism_electoral-105280.html). Aşadar, să reţinem: „Diferenţa de 32.746 de voturi dintre cei doi candidaţi a cântărit – aşa cum anticipam după primul tur de scrutin – enorm în stabilirea ierarhiei finale”. Asta înseamnă că în România alegerile au fost câştigate nu în afara graniţelor ţării, ci în ţară, la SECŢIILE SPECIALE ! Deoarece, 32.746 de voturi înseamnă o diferenţă de 65.492 de voturi, între cei doi candidaţi, adică aproape de decalajul real afişat de BEC la finalul numărătorii voturilor (un decalaj de aproximativ 70.000 de voturi). DAcă mai punem aici şi faptul că şi secţiile din afara graniţelor ţării sunt, în felul lor „speciale”, înţelegem unde s-a jucat miza acestor alegeri. E de presupus, însă, că aceste voturi, de la secţiile speciale, sunt multiple, astfel că decalajul real se dublează, cel puţin !!! În ţară, bineînţeles, secţiile speciale au fost conduse de PD-L-işti. Aceştia au direcţionat, spre ele, mai mulţi „turişti” electorali decât au reuşit PSD-iştii. E şi normal, frâiele puterii, în România prezentului, sunt în mâinile PD-L-ului. Asta însemnând: poliţia, jandarmeria, etc. Cine să facă controale, cine să depisteze fraudele ? DAcă la alegerile parlamentare anterioare, în urma introducerii CNP-urilor în computer, au fost depistate peste 13.000 de voturi multiple, ce să mai spunem aici ?? Bineînţeles, nu afirm că numai PD-L-ul a recurs la tactica votului multiplu („motivarea” oamenilor de la ţară îndeosebi, dar şi a muncitorilor, de către patronii lor), nici PSD-ul nu e străin de acest procedeu, însă rezultatele arată, clar, că „campion”, la fraudă (după cum potrivit subliniază cotidianul de mai sus), a fost Băsescu, nu Geoană ! Dar, ca să vă daţi mai bine seama de proporţiile gigantice ale fraudei, e de ajuns să faceţi un calcul simplu: dacă la fiecare dintre cele mai bine de 3.500 de secţii speciale s-au furat (în felul indicat mai sus, prin vot multiplu, dar şi prin alte mijloace) câte o sută de voturi (adică câte o sută de oameni aduşi din alte părţi ca să voteze a doua oară), ajungem la un total de 350.000 de voturi !!! Iar cifrele făcute publice în articolul de mai sus nu sunt departe de adevăr… Deşi, ele provin de la Biroul Electoral Central, şi nu prezintă totală credibilitate, din punctul meu de vedere! Bineînţeles, aceste 10 voturi reprezintă doar media. Eu cred că baremul a fost atins în cadrul fiecărei secţii speciale, deoarece aceasta a fost menirea lor !!! Aşadar, se profilează, din ce în ce mai cert, faptul că Mircea Geoană a fost alesul românilor, la alegerile din 6 decembrie 2009, şi că rezultatul votului colectiv a fost FURAT. Modalităţile de furt au fost, însă, variabile. Să vă dau numai un exemplu: la Ibăneşti (Botoşani), o persoană apropiată mie a fost obligată, de câtre directorul ei (membru PD-L) să vină să voteze şi la secţia specială din localitate, unde acest director a fost şef. Ei bine, când a ajuns acolo, directorul i-a solicitat să pună ştampila de patru ori pe Băsescu, pentru a-i recunoaşte votul, pentru a-l putea verifica ! Paradoxal, nu ?! (În treacăt fie spus, persoana respectivă a înregistrat, totul pe reportofon… în vederea unui şantaj viitor…). Ei bine, furtul s-a făcut şi în felul acesta… Adică, liderii locali ai PD-L s-au asigurat că Mircea Geoană va fi lipsit şi de o mare parte a voturilor ce-i reveneau în mod normal… Iar, un vot în minus pentru Mircea Geoană (care nu mai apucă să fie exprimat) înseamnă vot mai puţin contra lui  Traian Băsescu !!! Iată cum se explică, în parte, numărul mare al voturilor anulate (peste 130.000)… Jalnică Românie, aş spune eu, în nici într-un caz „dulce Românie”…, precum poetul, odinioară! Ce să mai spun despre voturile furate în diaspora ?? Când, pe 6 decembrie 2009, ora 21.00, PD-L-iştii au văzut că, în ciuda tuturor eforturile lor, cu toată frauda lor masivă, totuşi Geoană este, încă, în avantaj, au dat ordin, la ambasadele din străinătate, să fabrice, masiv, voturi pentru Băsescu !!! Astfel se explică că voturile din diaspora sunt, în proporţie de 80%, pro-Băsescu (nu neapărat prin orientarea către dreapta, a românilor emigraţi… deoarece, să nu uităm, şi o dictatură poate fi de dreapta, cum a fost aceea a lui Carol al II-lea, cu care din ce în ce mai mulţi analişti încep să-l compare pe Băsescu…; şi, să presupui că toţi românii din diaspora sunt orbi, e greu). Mai e şi factorul psihologic: pentru susţinătorii lui Geoană, din diaspora, să se prezinte la vot devenise ceva inutil, după ce se declarase, pe toate televiziunile, că Mircea Geoană a câştigat alegerile ! Ei s-au bucurat, dar e de presupus că mulţi nu s-au mai prezentat la vot. S-au prezentat, însă, susţinătorii lui Băsescu, care voiau, în felul acesta, să răstoarne situaţia, motivaţi fiind de situaţia de la finalul zilei de 6 decembrie, din România ! Aşadar, altă mare nedreptate: în diaspora, s-a votat DUPĂ CE în ţară alegerile s-au încheiat !!! La Paris, de exemplu, s-a votat şi după ora 21.00… când secţia ar fi trebuit să fie închisă. Mulţi au estimat că numărul votanţilor a depăşit posibilităţile reale de asimilare ale respectivelor secţii… (de reţinut că, la secţiile speciale, votantul trebui să scrie şi o declaraţie, nu numai să arate buletinul, să fie înscris într-un tabel, să aştepte ştampila, etc…). E de presupus, aşadar, că şefii secţiei au primit ordinul de a fabrica, masiv, voturi, pentru Băsescu… CNP-urile unei mari părţi a românilor din diaspora erau deja pregătite, astfel încât… s-a trecut la vot !!! S-au semnalat, deja, cazuri de români din diapora care s-au trezit că au „votat”, stând confortabil acasă, în faţa televizorului ! Iarăşi, sute, mii de voturi, cred… De fapt, exact cât îi trebuia lui Băsescu !!! Şi, în plus, de ce a avut nevoie, staful electoral al PD-L, de o maşinărie atât de infernală de numărătoare paralelă, a voturilor (ilegală, în fond, deoarece aparţine serviciilor secrete, fapt pe bună dreptate anchetat, astăzi), dacă nu pentru a şti, la timp, cât anume să mai fure ??? Practic, dacă e să ne gândim numai la sutele, miile de autobuze cu muncitori care au fost direcţionate, de către patronii PD-L, către secţiile speciale din întreaga ţară, pentru a vota a doua sau a treia oară (încredinţaţi fiind că nu vor păţi nimic, adică că nu vor plăti, pentru fapta lor, în faţa legii… doar legea e de partea PD-L-iştilor, nu ?), ajungem la nişte cifre înspăimântătoare, ca indicator al fraudei !!! Practic, 100.000 de voturi furate, adică de voturi duble, în favoarea lui Traian Băsescu, înseamnă, automat, 200.000 de voturi în favoarea aceluiaşi !!! Iar diferenţa dintre Băsescu şi Geoană se dublează… Adică: 200.000 de voturi în favoarea lui Băsescu, 200.000 de voturi în defavoarea lui Geoană, astfel că se ajunge la un decalaj de 400.000 de voturi, între cei doi candidaţi !!! Eu bănuiesc, însă, că cifra e mai mare decât atât… (bineînţeles, nici PSD-ul nu este străin de acest fenomen, astfel că voturile în favoarea lui Geoană au avut, şi ele, acelaşi efect, numai că, fiind mai puţine, nu i-au adus câştig de cauză; dar eu combat, aici, ilegalitatea în sine, inclusiv rezultatul exercitării acestei ilegalităţi şi beneficiarul ei principal). Şi, chiar în aceste incredibil de defavorizante condiţii (în condiţiile în care frauda PSD-ului a fost considerabil mai redusă), Mircea Geoană, în momentul închiderii secţiilor de votare de pe teritoriul României, a ieşit în avans !!! Înţelegerea acestui fapt nu poate să nu înspăimânte, pe oricare dintre oamenii cinstiţi care încă mai locuiesc în România. Este ceva nemaiîntâlnit în epoca post-ceauşistă !!!

Iată, aşadar, cum s-a ajuns ca un singur individ – Traian Băsescu – să dispună de mai multe voturi decât o întreagă coaliţie… Iată cum, în România mileniului trei creştin, într-o ţară care pozează prin ortodoxia ei, un singur om, care a acaparat, în mâinile sale, întreg aparatul de stat, este mai puternic decât o coaliţie (în mod evident majoritară) de partide politice !!! Faptul că am intrat, deja, într-un regim dictatorial de dreapta, este mai mult decât o certitudine. Este un blestem !!! Iar asta, bineînţeles, cu complicitatea a multe milioane de români, care i-au acordat votul, cu seninătate şi inconştienţă, acestui tiran care nu a ajuns, încă, la apogeul tiraniei sale „constituţionale”. Ce să-i faci, în urmă cu trei ani, când a fost suspendat, a fost reconfirmat, în funcţie, de către aceiaşi votanţi „de manevră”… Aflăm, acum, că aproximativ 13.000 de voturi au fost dovedite ca fiind frauduloease, nelegale, la alegerile parlamentare din urmă cu un an, atunci când inclusiv Elena Băsescu, fiica lui Traian Băsescu, a fost aleasă ca parlamentar european… Ce să-i faci, atunci a fost doar o sumară repetiţie, faţă de ce s-a petrecut acum… Clanul Băsescu este cât se poate de palpabil, a prins, în ghearele sale, România, şi nu are de gând s-o slobozească prea devreme… Dacă Tom Gallagher a scris, în urmă cu un deceniu, o carte memorabilă : „România, destinul unei ţări furate” (referindu-se la trecerea averilor statului comunist în mâinle unei minorităţi), ar trebui, fără doar şi poate, să se gândească serios să scrie şi volumul al doilea… Furtul, în România, a atins noi cote, este chiar apogeul istoriei noastre post-comuniste de 20 de ani …! Mai rămâne să se revină, la modul propriu, la sclavia de odinioară, la „legarea de glie”, eventual la „şerbie”, şi asta tot în numele „salvării naţiunii de la pieire”…! Să vezi şi să nu crezi…! Ruşine !!! Ruşine !!!

PUNCTUL PATRU

Marea dezamăgire o reprezintă, totuşi, cei 5 milioane de români care au votat cu PD-L-ul… Prin conduita, prin comportamentul său, acest partid nu avea cum să mă mai dezamăgească: nu nutream nici o iluzie, în privinţa lui… Ştiam perfect de ce este capabil. Nu i-am crezut, însă, pe români, atât de naivi… şi atât de orbi. Mai corect spus, nu am crezut că românii din această categorie sunt atât de numeroşi… Cel mai frumos scenariu, pentru România, ar fi fost ca în turul doi să ajungă Mircea Geoană şi Crin Antonescu, iar la finalul alegerilor preşedinte să devină Crin Antonescu… Dar, pentru aceasta, ar fi trebuit să se voteze cu totul altfel, în primul tur. Românii nu au fost, însă, atât de luminaţi, după cum nici nu vor fi, multă vreme de aici încolo…

Dar de ce afirm că aceşti 5 milioane de români reprezintă o cruntă dezamăgire ? Nu deoarece au votat, la modul simplu, cu exponentul unui partid de dreapta. Nu… Doamne fereşte ! Ci pentru că exponentul acestui partid de dreapta nu a afişat, nici măcar o secundă, discursul tipic al dreptei ! De fapt, nici nu avea cum să se întâmple aşa, deoarece discursul lui Traian Băsescu a fost, în esenţa sa, unul negativ !!! Da… un discurs negativ, revendicativ,  răzbunător, ameninţător, pus pe harţă şi răfuială… Prin contrapondere, discursul lui Mircea Geoană – care, mărturisesc, mi-a câştigat, prin aceasta, respectul – a fost şi este, încă (un paradox absolut, pentru politica românească post-decembristă), un discurs pozitiv, împăciuitor, constructiv, operativ, prospectiv. Discursul tipic al unui diplomat, după cum s-a spus. Un discurs lipsit de atacuri frontale, mârlăneşti, la adresa contracandidaţilor săi. Un discurs civilizat. Dar nu…! Românii nu s-au dovedit a fi, deloc, receptivi la un astfel de discurs ! Nu… La noi încă prinde discursul fracţionar, negativ-ostensiv, revendicativ…! Românii încă persistă, după 20 de ani de postcomunism, asupra negativului, în istorie, şi nu asupra pozitivului. Acesta le rămâne, pe mai departe, străin, atât de strâin, încât nu manifestă, absolut deloc, receptivitate, faţă de el ! Pozitivitatea nu „sună bine”, nu este percepută drept o notă armonică, firească, de către urechile lor. Cel ce gândeşte pozitiv, cel ce afişează idei constructive, pare a minţi. În schimb, cel care le promite o fantomatică „răfuială” cu „mogulii”, cu baronii politici, deşi nu numeşte pe nimeni, deşi cultivă discursul difuz (şi asta de 5 ani…), este creditat cu încredere, şi, în consecinţă, încununat cu votul unei mulţimi înspăimântător de numeroase… Este o realitate, aceasta, recunoscută de către toţi analiştii politici: Traian Băsescu nu a venit cu nimic constructiv, în campania sa electorală, discursul său nu a trădat nici măcar un singur proiect naţional de anvergură… Spre deosebire de contracandidatul său, Mircea Geoană. Care, în virtutea pregătirii sale profesionale, se şi pricepe, în ale economiei, dreptului, diplomaţiei… Dar, se vede, pozitivitatea chiar nu a contat, în aceste alegeri, chiar nu contează, pentru românul tipic de azi.

PUNCTUL CINCI

Mircea Geoană a pierdut votul celor 5 milioane de români (făcând abstracţie de cele 200, poate 300 de mii de voturi furate) nu în virtutea unor reproşuri ce i-ar putea fi aduse în mod personal, ci în virtutea ostilităţii cu care este privit partidul pe care-l reprezintă, PSD-ul. Votul împotriva lui Mircea Geoană nu a fost împotriva lui Mircea Geoană, ci împotriva PSD-ului. Practic, Mircea Geoană nu plăteşte pentru propriile sale păcate, ci pentru păcatele partidului său. Spre exemplu, Mircea Geoană nu a fost membru al defunctului PCR, în vreme ce  Traian Băsescu a fost ! Totuşi, ignorând, cu bună ştiinţă, acest fapt, discursul propagandistic PD-L-ist a mizat pe câteva subterfugii referitoare la trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, care au prins, la cei mulţi: PSD este partidul lui Ion Iliescu, deci, dacă câştigă, Iliescu va conduce, iarăşi, România; dacă se întoarce PSD-ul, se întorc comuniştii; PSD-iştii au distrus România, nu mai trebuie să aibă, vreodată, acces la putere; etc. Îmi vine extrem de uşor să demontez toate aceste teze şi argumente. Ceea ce mă surprinde este că intelectuali respectabili, români culţi, au căzut în capcana acestui discurs, şi se află, încă, în plasa lui !!! Din punct de vedere logic, psihologic, sociologic, este ştiut faptul că spiritul critic este slab dezvoltat, la invididul uman, şi cu atât mai puţin dezvoltat la români, în virtutea trecutului istoric nefast al ultimelor decenii.

  1. Ei bine, Ion Iliescu, cu trecutul său politic dezastruos, nefast, este, astăzi, doar o epavă biologică: zilele, orele îi sunt numărate; nu mai reprezintă, să fim serioşi, decât o relicvă a trecutului. Are cineva vreo îndoială, în acest sens ? Ei bine, unul din argumentele cele mai la îndemână, în această privinţă, este următorul: de ce Traian Băsescu nu l-a judecat, pe Ion Iliescu, de ce nu l-a condamnat, de ce nu l-a anatemizat, în cei cinci ani cât a fost preşedinte al României ? De ce PD-L-ul şi-a găsit ca tocmai acum să-l înfiereze, câtă vreme el însuşi, cât s-a aflat la guvernare, nu i-a găsit nici o vină ?! Dacă e, într-adevăr, vinovat, de relele ce i se impută (şi este, în opinia mea…), iar PD-L-ul e Justiţiarul politicii româneşti, de ce nu l-au condamnat ? Se vede, pentru că Traian Băsescu nu este mai puţin comunist decât Ion Iliescu: şi unul, şi altul, în decembrie 1989 erau membri marcanţi ai PCR !!! Ruşine !!! Ruşine !!! La 20 de ani după căderea comunismului, România are, încă, un preşedinte care a fost membru al Partidului Comunist Român… Şi care arată cu degetul pe un altul care i-a fost, cândva, „tovarăş” de nădejde… pe „baricadele patriei”, în vederea „propăşirii” României „pe cele mai înalte culmi ale progresului şi civilizaţiei”… Cât de înalte sunt, aceste „culmi”, vedem şi singuri, astăzi… dar fără ajutorul lui Băse’, care tot încearcă, de vreo cinci ani, să ne indice cine sunt „mogulii”, şi nu reuşeşte ! Iar pentru asta, iată, românii îl votează într-o proporţie surprinzător de mare !!! Să vezi şi să nu crezi…
  2. Comunismul PSD-ului este, iarăşi, o fantomă inventată de PD-L-işti: la trei ani de la acceptarea noastră (eu prefer să vorbesc de acceptare, şi nu de intrare…) în Uniunea Europeană, minte cu neruşinare cel ce mai afirmă că crede cu tărie în posibilitatea revenirii, în România, a comunismului (prin venirea la putere a PSD-ului)… Asta ar însemna ca averea să treacă, iarăşi, din mâna grofilor în mâna poporului, ceea ce este absurd, deoarece înşişi grofii PSD-işti (aidoma celor PD-L-işti) ar rămânea fără averi… Or, PSD-ul este comunist exact în aceeaşi măsură în care şi PD-L-ul este comunist !!! Adică, în prezent, absolut deloc, la nivel economic. Zarurile au fost demult aruncate: marea avere naţională a fost redistribuită, după cele mai nedrepte criterii, iar beneficiarii acestei redistribuiri sunt, deopotrivă, PSD-iştii, ca şi PD-L-iştii…! Ba, mai mult chiar, principalii beneficiari sunt aceştia din urmă, în clipa de faţă, puterea lor financiară fiind uluitoare, năucindu-i, sufocându-i, surprinzându-i, în campania electorală, pe PSD-işti !!! Încă o dovadă, indirectă, a fraudării masive, a alegerilor, de către PD-L… Să vezi şi să nu crezi… Comuniste ne mai sunt, azi, la nivel politic, mentalitatea, moravurile, indiferent că e vorba de PSD sau de PD-L !!!
  3. Nu în ultimă instanţă, ultimul argument avansat în campania electorală a PD-L-ului, dintre cele menţionate aici de mine, anume acela ce sugerează necesitatea interzicerii accesului la putere, pe termen nelimitat, a PSD-ului, în virtutea vinovăţiei sale iremediabile, este o inepţie… Adică un partid nu se poate purifica, cât de cât, în timp…? Adică un partid nu poate învăţa, niciodată, nimic, din trecutul său ? Aceste afirmaţii cu caracter aprioric nu pot să prindă decât înăuntrul minţilor slabe, neexersate. Or, peisajul politic prezent este exact contrar acestei imagini: partidul care dovedeşte o aroganţă de cea mai joasă speţă, faţă de toate celelalte partide politice, este PD-L-ul, nicidecum PSD-ul… După cinci ani de opoziţie (exceptând cele 10 luni de co-guvernare cu PD-L-ul) PSD-ul este un partid în mod vizibil slăbit, cu orgoliul mult mai mic decât PD-L-ul… Iar Mircea Geoană, candidatul PSD-ului, reprezintă, datorită mesajului său iertător, pacifist, omenos, o figură mult mai umană decât contracandidatul său, Traian Băsescu (care este doar populist) ! Dar, iarăşi, românii nu au votat figura cea mai umană, iar asta de spaima unor fantome ! S-au lăsat intimidaţi de nişte fantome, dar au fost (şi sunt, încă, în mare parte) orbi faţă de adevăraţii drăcuşori politici ai momentului: potentaţii activişti de partid ai PD-L-ului… De la cel mai mare, la cel mai mic, aceşti activişti de partid (copii fidele, dar la o altă scară, ale activiştilor de partid ai PCR: adică, fac deplasări cu caracter accentuat propagandistic, manipulează conştiinţe insuficient de mature, încurajează oportunismul politic, slugărnicia, etc.) nu au contenit, în ultimul an, să bată satele şi localităţile urbane, ale României, în vederea asigurării succesului lor politic, la aceste alegeri, cu orice preţ !!! Este ştiut „sloganul” ce circulă, de vreo jumătate de an, printre ei: „Dacă pleacă Băsescu, zburăm cu toţii, de la primul până la ultimul…!”. Disperarea lor, ca şi lipsa de scrupule, a fost şi este de înţeles, din această perspectivă…

Aşadar, votul celor 5 milioane de români, care l-au preferat pe Băsescu, este, din nefericire, în cea mai mare parte, unul negativ, ca şi discursul său: unul îndreptat înpotriva „mogulilor”, dublându-l pe acela al partidului său, îndreptat împotriva comunismului (ambele pure fantasme, generalităţi menită să abată atenţia de la starea de fapt, pe care şi Băsescu, şi staful său tehnic, o lasă în pace, conservând-o, perpetuând-o, în calitate de beneficiari direcţi ai ei). Exact după cum comentează şi publicaţiile internaţionale, în aceste zile: spaima faţă de comunism a fost mai mare decât spaima faţă de prăbuşirea economică, la români. O singură corectură aş mai face, aici: comunismul este o fantomă, în vreme prăbuşirea economică este o realitate iminentă. Prăbuşirea economică se explică prin indiferenţa, clasei politice, faţă de adoptarea măsurilor urgente constructive (cum ar fi, de pildă, relaxarea legislativă…), iar „mogulii” lui Traian Băsescu, care par a fi, din câte înţeleg, marii profitori ai acestei stări de anormalitate, în plan juridic, economic, etc., sunt, în cea mai mare parte, în tabăra lui Traian Băsescu ! Marii „moguli” ai României anului 2009 nu mai sunt PSD-işti, PNL-işti, precum în alte vremuri, ci PD-L-işti !!! Aşadar, fantoma a bătut, încă o dată, realitatea, la români ! Iarăşi, dovedim, prin aceasta, că nu am evoluat deloc, în aceşti ani post-comunişti ! La nivel mental, gândim la fel ca şi în regimul Ceauşescu. Şi, spre surprinderea mea, inclusiv mulţi intelectuali şcoliţi la universităţile postcomuniste, care i-au acordat votul, cu seninătate, lui Băsescu, căzând cu seninătate în plasa demagogică a acestuia !!! Să vezi şi să nu crezi !

PUNCTUL ŞASE

Vreme de 20 de ani, politicienii de la noi nu s-au ocupat decât de destructurarea economiei româneşti. Au dezmembrat, au vândut, au „privatizat”, au epurat tot ceea ce a însemnat economie comunistă, fără nici un fel de simţ al discernerii grâului de neghină. Acum, în decembrie 2009, dintre cei doi preşedinţi, unul care venea să propună câteva posibile căi de restructurare, iar altul, care nici măcar nu a pomenit, ceva, despre asta, românii l-au ales pe cel de-al doilea ! Ce să înţeleg, din asta ? Că românii înşişi nu mai cred în posibilitatea redresării economice, în posibilitatea creşterii nivelului de trai ? Trecutul partidelor celor doi preşedinţi chiar nu mai contează, în această privinţă: preşedintele este un individ, iar calităţile sale individuale pot influenţa, decisiv, modul în care vom trăi încă cinci ani de acum înainte… Dar se vede că românii vor să trăiască, în viitorii cinci ani, precum au trăit şi în ultimii cinci, pe de o parte; pe de altă parte, ambele partide, ale celor doi contracandidaţi, sunt la fel de implicate, în corupţia generalizată, astfel că nu se poate considera că românii au ales pe preşedintele cu staful cel mai puţin corupt ! Dimpotrivă, staful care deţine toate pârghiile corupţiei (în orice caz, pârghiile cu adevărat semnificative), în România contemporană, este cel PD-L-ist !!! Iar votul românilor are menirea de a-i ţine în scaun, fără griji, încă cinci ani, de acum încolo ! Va fi prea târziu, după zece ani de guvernare: vom vorbi, atunci, despre Mafia PD-L-istă… (care există, deja, iar tentaculele ei încep să devină din ce în ce mai vizibile), nu doar despre un partid oarecare. Va fi mult prea târziu. Iar eu, unul, nădăjduiesc că nu mă voi mai afla în „scumpa mea ţară”…

Dacă PD-L-ul, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, nu au vorbit, deloc, despre restructurare, este pentru că destructurarea, începută, e drept, de PSD, este continuată, de către ei înşişi: finalizându-se destructurarea economică, s-a trecut la destructurarea morală, înfierându-se chiar inima moralei… libertatea !!! Şi PSD-ul, în mandatele anterioare, dăduse lovituri premeditate, libertăţii, dar nu a punctat, niciodată, decisiv… Dovadă că am putut să shimbăm, prin vot democratic, de două ori, acest partid (în 1996 şi în 2004). Prin comparaţie, PD-L-ul a dat, acum, o lovitură mortală, libertăţii. Iar noi, prin lipsa noastră de reacţie colectivă (există doar reacţie individuală, pe ici, pe colo), nu facem decât să confirmăm că nu mai suntem, demult, fiinţe libere… Libertatea noastră de decizie, în privinţa celor care ne conduc, şi care se exprima, respectiv se exersa din patru în patru ani, sau, mai nou, din cinci în cinci ani, era singurul nostru atu. Acum, l-am pierdut şi pe acesta !!! Ruşine !!! Ruşine !!!

PUNCTUL ŞAPTE

Ce motive aş avea să mai continui să vieţuiesc, în România ?? Într-o ţară în care libertatea mi-a fost furată, ce aş mai avea de făcut ? A… Da, să mă „înrolez”, şi eu, în vreuna din găşti: în cea de la putere, pentru a parveni şi pentru a-mi mutila, masochist, spiritul critic, sau în cea din opoziţie, pentru a le da prilejul, atotputernicilor, să mă victimizeze… exemplar, aş zice. Oricare variantă ar fi aleasă, e limpede că nimeni, în România, nu devine asasin, al propriului popor, decât dacă face parte din aparatul de stat ! Iar Traian Băsescu, care la un an de mandat striga „Mafia!”, „Mafia e pe masa Guvernului!”, a ajuns, el însuşi, să patroneze una dintre cele mai dure şi agresive mafii postcomuniste: Mafia PD-L-istă ! Nimic nu mişcă, în toate sistemele, fără ştirea şefului, iar ordinele îi sunt îndeplinite fără crâcnire, de către subordonaţii numiţi tot de el… Ierarhia funcţionează şi invers: nimeni nu are privilegiul de a fi subordonat dacă nu aduce, periodic, beneficii, şefului, liderului… fie că e vorba de „omeneasca” mită, fie că e vorba de beneficii legate de „imagine”… Mai corect spus, de spălare a imaginii, de întreţinerea „bunei imagini”, în pepiniera ignoranţei şi a mârlăniei politice… Astfel se face că, dacă în urmă cu cinci ani Traian Băsescu părea a fi salvatorul României (şi atunci votul a fost tot negativ, deoarece a fost înlăturat Adrian Năstase şi mafia sa PSD-istă), acum el a devenit groparul ei !!! Drept mulţumire, să-l votăm, români, să-l votăm !!! Să vezi şi să nu crezi…

PUNCTUL OPT

În urmă cu o lună şi jumătate am scris, tot aici, un articol intitulat „PSD-izarea României”. Am avut, însă, prilejul să constat că mulţi dintre cei care l-au citit nu m-au înţeles. Mai exact, au preluat numai acele date care le-au convenit, ignorându-le, cu totul, pe cele care nu le erau favorabile. Am în vedere faptul că am subliniat că, în România, după primii şase ani de guvernare Ion Iliescu (FSN şi PDSR, pe atunci), apoi după încă patru de guvernare iliesciană (PSD), totul s-a pesedizat, inclusiv toate celelalte partide politice. Am spus-o chiar literal: PNL-ul s-a pesedizat, PD-L-ul s-a pesedizat… Cu toate astea, membrii ultimelor două partide aici numite au înţeles tocmai că pesedizarea e un proces a cărui responsabilitate revine, exclusiv, PSD-ului…! Nimic mai fals !!! Pesedizarea este un proces cvasi-general, o cangrenă care a cuprins toată viaţa politică şi non-politică de la noi, astfel că procesul acesta este continuat, astăzi, cu succes, de către PD-L… A vota cu PD-L-ul, aşadar, doar pentru a nu ajunge la guvernare PSD-ul, mi se pare un nonsens ! Nu a ajuns la putere PSD-ul, dar a ajuns PD-L-ul, care face acelaşi lucru ca şi PSD-ul…! E un fenomen similar aceluia din vremea lui Stalin, când acesta îşi lichida adversarii politici, imputându-le trădarea principiilor comuniste, în condiţiile în care el însuşi, prin acest gest, făcea acelaşi lucru…! Acum, s-a ajuns ca PSD-ul să fie ţinta atacurilor celor care i-au însuşit, cel mai bine, lecţia…! Iarăşi, e prezentă, aici, aceeaşi ignoranţă critică, clasică, deja, la noi, la români… Să vezi şi să nu crezi !

PUNCTUL NOUĂ

Nu ştiu dacă din acest motiv (anume articolul pomenit mai sus) şi-au închipuit, unii dintre membrii stafului electoral al PD-L Botoşani, că eu aş fi de partea lor ! În orice caz, am avut surpriza ca, în ziua de 4 decembrie 2009, cu două zile înainte de alegeri, să fiu contactat de către două persoane apropiate care m-au informat că fotografia mea a apărut, în Monitorul de Botoşani, alături de mesajul electoral propagandistic cvasicunoscut „Şi eu votez cu Băsescu!”... Ei bine, asta depăşeşte orice măsură !!! Dar, mai mult decât atât, mai erau „puse”, în dreptul meu, cu ghilimele (!!!), nişte vorbe care, chipurile, au fost rostite de către mine: anume că „sunt un om liber şi conştiinţa mea nu poate fi manipulată”, etc… Sincer să fiu, nici măcar în ziua de azi nu am intrat în posesia acestei reclame electorale a PD-L-ului, publicate în ziarul botoşănean. Datele care mi-au parvenit sunt, însă, suficient de concrete ca să mă facă să bănuiesc cine se află în spatele acestei maşinaţiuni. Ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că imaginea mea a fost antrenată, fără de ştirea mea, în maşinăria politică propagandistică a PD-L-ului, în condiţiile în care eu am o aversiune profundă faţă de implicarea scriitorilor în politică, faţă de amestecul valorii culturale cu valoarea politică ! Afirm asta deoarece, pe respectiva pagină, erau scriitori importanţi ai Botoşaniului, întărind, şi ei, acelaşi mesaj pro-Băsescu… Ei bine, staful lui Băsescu, în disperarea lui de a mai „şlefui” imaginea „tătucului”, s-a gândit că n-ar fi rău să facă apel, puţintel, şi la argumentul autorităţii… Astfel că au căutat câteva personalităţi culturale botoşănene, pentru a le folosi drept paravan, iar, acolo unde nu au putut da de ele, le-au fabricat ! Multă mizerie morală îţi trebuie, pentru a recurge la un asemenea gest ! Este şi cazul meu, deoarece nu numai că nu mi-a fost solicitată disponibilitatea de a-l susţine pe Traian Băsescu, dar nici măcar nu am afirmat vreun cuvinţel din acelea aşezate, cu atâta „măiestrie”, în dreptul numelui meu… Mai mult decât atât, mi-a fost folosită şi imaginea trupească, în acest joc grotesc al intereselor de partid… Stau şi mă întreb de unde provine această practică politică, la noi… Aha ! Mi-am amintit ! De la defunctul PCR !! Da, defunctul PCR obişnuia – până la plictiseală – ca, atât în cadrul Cântării României, cât şi cu orice alt prilej, festiv sau nu, să arunce, în faţă, cohorte de intelectuali, etc., care să-şi mărturisească „susţinerea” şi „aprecierea” faţă de „mult iubitul conducător”…! Daaaaa ! Atunci când „idolul” intră într-un con de penumbră, imaginea sa fiind în criză, nu strică să o întăreşti, să o dregi cu ceva declaraţii… declamaţii, mai bine spus !!! Fie că ele sunt reale sau fictive, autentice sau fabricate… Şi când te gândeşti că PD-L-ul se „mândreşte” cu „anticomunismul” său…

Ei bine, nu ştiu dacă cam la atât îi duce mintea pe membrii „sfatului înţelepţilor” din jurul lui Băse’, dar o afirm, acum, tare şi răspicat, în faţa întregii lumi: NU ! NU, DOMNILOR PD-L-işti, EU NU AM VOTAT CU TRAIAN BĂSESCU !!!  Dacă, prin reducere la absurd, aş fi acceptat să intru în spectacolul grotesc al maşinăriei propagandistice de partid, mesajul meu ar fi fost unul singur: NICI EU NU VOTEZ CU TRAIAN BĂSESCU !!!

Mă veţi întreba, poate, dacă voi merge în instanţă, pentru a cere daune morale, în urma acestui abuz. Da, căci e vorba de aceeaşi sistematică încălcare a libertăţii individuale, de către PD-L, de care tot vorbesc, de la începutul acestui articol.  Încălcarea libertăţii întrece, deja, orice închipuire, mergând chiar până la intimidare: oameni care se tem să vorbească, pe stradă sau prin instituţii, de frica represiunii din partea şefilor lor PD-L-işti, întâlnesc tot mai des… Lepra PD-L-istă este mult mai agresivă, mult mai parşivă decât aceea PSD-istă din perioada 2000-2004 ! Pe atunci, nu se putea vorbi despre frica de a-ţi face publică opinia… Critica, la adresa PSD-ului, era ceva obişnuit… Acum, însă, PD-L-iştii au grijă să o curme, din faşă… Se vede, tot au învăţat, ceva, din lecţia predecesorilor… Sunt, şi ei, „constructivi”; dar exclusiv în negativ !!! Aşadar, voi merge în instanţă ? Nu. M-am interesat cam cu cât aş putea fi recompensat, în instanţă: cu cel mult 1000 de euro… Aflaţi dar, şi dumneavoastră, cam cât costă imaginea unui om „liber”, în România mileniului trei creştin ! La o atât de mică sumă… de ce să nu profiţi, la maximum, atunci când ai prilejul ?! Doar beneficiile sunt mai mari decât pierderile…! Să vezi şi să nu crezi…

Oricum, dacă aş fi demascat, această meschinărie, în condiţiile în care, la alegerile de duminică, ar fi ieşit Mircea Geoană şi PSD-ul, poate că nu m-aţi fi crezut. Mi-aţi fi spus: păi, din cauză că a ieşit PSD-ul, te-ai gândit să renegi acordul pe care ţi l-ai dat, PD-L-ului, pentru apariţia în respectivul spot publicitar ! Te-ai gândit că te poţi pune bine, în felul acesta, cu PSD-ul, aflat acum la guvernare !  Ei bine, dat fiind că la alegerile de duminică a ieşit Traian Băsescu şi PD-L-ul, nu mă mai puteţi bănui de mistificare. Nu, nu am cum să mistific mistificarea propriei mele imagini, de către maşinăria propagandistică infernală a PD-L-ului !  Şi nici nu am cum „să mă pun bine”, demascând această mârşavă faptă, cu staful PD-L din Botoşani ! Dimpotrivă !!! Abandonului definitiv, al moralei, de către maşinăria PD-L-istă botoşăneană (în concert cu cea naţională), nu pot decât să mă opun, prin afirmarea (morală) a falsei poze, a imposturii premeditate (minciuna cuvintelpor atribuite mie). Iar toate astea s-au petrecut şi se petrec în debutul secolului XXI, la trei ani de la aderarea României la Uniunea Europeană şi la cinci ani de la intrarea noastră în Alianţa Nord-Atlantică !!! Să vezi şi să nu crezi !!!

PUNCTUL ZECE

Dar lucrul cel mai grav, dintre toate, îmi pare a fi lipsa deplină a vocilor critice, înlăuntrul PD-L-ului…! Este îndeobşte cunoscut faptul că prezenţa vocii critice, în interiorul unui sistem, reprezintă un indicator vital al stării de sănătate a respectivului sistem !!! Or, dacă în interiorul PSD-ului au existat, de-a lungul timpului, şi chiar şi în ziua de azi, destule voci critice, la adresa liderilor, fie ei mai mari sau mai mici (unii dintre ei fiind chiar marginalizaţi, în urma scandalurilor, precum Adrian Năstase, chiar şi Ion Iliescu, iar atacuri interne la adresa lui Mircea Geoană au existat, şi ele), în interiorul PD-L-ului nu am auzit, de aşa ceva ! Nu… Aici cu toţii tac mâlc, pioşi, în faţa „stăpânului”, conştienţi că cel mai mic gest de nesupunere este aspru pedepsit ! Pupatul bocancilor este conduita obişnuită, cotidiană, fie că e vorba de „conducătorul suprem al partidului” sau de vreun lider local… De la înlăturarea lui Petre Roman (fondatorul partidului), de către Traian Băsescu, nu s-a mai auzit, ceva, despre vreo atitudine de contestare a liderului, în PD-L ! Se vede treaba, în acest partid totul „merge strună” ! Nu e nimic de contestat, nimic de îndreptat, nici o nemulţumire nu macină pe nici unul dintre parveniţii, lingăii PD-L, şi nici pe vreuna dintre slugile lor … ! Nu, putem bănui, chiar, că perfecţiunea organizatorică s-a „realizat” pe pământ, odată cu inventarea PD-L-ului, de către Traian Băsescu (prin ruperea unei părţi din PNL, deci tot prin „dezbină şi fracţionează!”, tehnica sa favorită, în lupta cu adversarii politici): ba, mai mult decât atât, istoricii din vechime nu au decât să regrete că nu au apucat timpurile unui asemenea „conducător luminat”, ca să aibă, cu adevărat, despre ce să scrie !!! Se vede treaba, lucrurile stau aşa deoarece tuturor membrilor PD-L le-a fost cumpărată, într-un fel sau altul, tăcerea. Au abdicat de la bruma de conştiinţă morală de care unii dintre ei încă mai dispuneau, poate. Ce uşor poate fi cunmpărată o conştiinţă ! E de ajuns să-i oferi un scaun căldicel, o leafă bunicică şi un statut superior altora din aceeaşi instituţie ! În plus, îi mai oferi şi prilejul de a participa, dacă este îndeajuns de abil, la marea fraudă naţională, la marea pradă: călcând în picioare, satisfăcut şi plin de sine, şi bruma de libertate pe care oropsitul de român credea că o mai are…

Nu… nu o să mai spun „Să vezi şi să nu crezi!”, parafrazând una dintre vorbele tradiţionale ale românului… Voi spune, de data aceasta: „Să vezi şi să crezi !” Mai precis: „Să vedeţi şi să credeţi!”, până nu va fi prea târziu… Dacă nu cumva e, deja, mult prea târziu…

P.S.  ( …. ) Nu va fi nici un tur trei, nu vă amăgiţi ! Ar însemna ca întregul efort al lui Traian Băsescu şi al stafului său (costisitor, din punct de vedere financiar) să fi fost inutil… Cine şi-ar permite un asemena dezastru ?!

_________________________________________

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

5 Răspunsuri to “PD-L-izarea României”

RSS Feed for – o  lume  privită  din  lumea  mea – Comments RSS Feed

vezi ca ministrul ala nu era la Transporturi, ci la Interne!Dan Nica!

mai Cip
e pot spune eu acum ca si biletele la bingo sunt potocali ????
voi astepta in principiul democratic ,,SA TRAIESC BINE”
sa traiesc bine aici in locul natal,in acest oras pe care il iubesc si pentru care am luptat
oricum indeferent de ce si ce….noi acesti contestatari vom astepta ,,inndeplinirea acestei responsabilitati”
eu unul mu il voi ierta niciodata pe ,,prietenul,colegul,vecinul” care a preferat 1 litru de ulei sau …..pentru viitorul acestei natiuni..
FARA SUPARARE ….ASTA DOARE CEL MAI MULT……
DIN PARTEA MEA PUTEA FI VADIM…..dar oare Istoria stie sa ierte

Nicu,
lucrurile nu sunt deloc roze… PD-L-ul a câştigat alegerile acolo unde şi-a planificat de la bun început să o facă: în secţiile speciale dinadins înfiinţate. Unde mai pui că ele au fost create, preponderent, în localităţi conduse de primari PD-L… Iar şefii acestor secţii au fost, şi ei, membri PD-L, în mare parte. Deci… „motivarea” oamenilor „săraci cu duhul”, de a vota aici, nu mai are cum să influenţeze, în vreun fel, rezultatul numărării voturilor nule, chiar dacă ar fi să se dovedească, peste un an sau doi, că numărul voturilor duble a fost mai mare decât acela al voturilor care au făcut diferenţa dintre Băsescu şi Geoană ! Practic, răul a fost, iremediabil, făcut. PD-L-ul, peste doi ani şi jumătate, la alegerile locale şi parlamentare, va avea prima şansă (deoarece va fi mai puternic decât acum), iar peste încă cinci ani, cu mare probabilitate, nu va mai avea rival, pe scena politică românească ! Va fi mult prea puternic. Va avea grijă, să devină astfel, cum a avut şi până acum ! Vom asista, astfel, la reinstaurarea partidului unic, în România, iar asta la 25 de ani de la căderea celuilalt mare partid unic din istoria noastră : Partidul Comunist Român.. Halal !!!

Am si eu o intrebare… nu e legata de articol ci de blog: cum puneti TAG-uri??? am si eu blog si v-am adaugat la blogroll http://www.vivaelzorro.wordpress.com

Tagurile se pun în momentul înainte de a publica, pe blog, articolul, sau atunci cand il modifici. Astfel, inainte de a apasa butoanele „Publică” sau „Actualizare”, trebuie să introduci tagurile (cuvinte-cheie care vor permite ca articolul tau sa fie gasit prin intermediul motoarelor de cautare). La blogurile din platforma WordPress (cum este şi al tău) se foloseşte butonul pe care scrie „Include etichete”, situat în dreapta sus a paginii de editare a articolelor. Imediat sub acest buton se află un spaţiu în care scrie „Adaugare tag nou”. Scrii acolo tagurile, cu virgulă între ele, şi apoi apeşi pe butonul „adaugă”. Tagul adăugat va apărea dedesubt, iar apoi, după ce apeşi pe „Publicare” sau „Actualizare”, tagurile vor apărea în dreptul articolului publicat pe blog. Succes !


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: