EXPOZIŢII

Iconul din Suflet şi Icoana din Suflet

Posted on 19/02/2010. Filed under: Artisti dorohoieni - Iconul din Suflet | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , |


Miercuri, 17 februarie 2010, a avut loc, la City Gallery din cadrul complexului Shopping City Suceava (Carrefour Suceava), vernisarea dublei expoziţii de artă plastică a artiştilor dorohoieni Doiniţa Andronic şi Aurelian Antal. Cele două expoziţii, intitulate „Icoana din Suflet”, respectiv „Iconul din Suflet”, reprezintă o premieră, pentru galeria suceveană, atât prin faptul că expozanţii sunt doi artişti dorohoieni, cât şi datorită faptului că vernisajul a fost realizat tot de doi dorohoieni: Iulian Asimionesei şi Ciprian Voloc. Prezint, în cele ce urmează, câteva secvenţe (singurele de care dispun) înregistrate la faţa locului:

Iulian Asimionesei deschizând vernisajul:

Câteva cuvinte despre „Icoana din Suflet”:

Câteva cuvinte despre „Iconul din Suflet”:

Mesajul Doiniţei Andronic:

Mesajul lui Aurelian Antal:

Scurtă privire de ansamblu asupra expoziţiei:

Iconul din Suflet – minunatele tablouri (pictografie in tehnica AntSol) semnate de Aurelian Antal:

La vernisarea expoziţiei au fost prezenţi apromativ 70 de oameni, mare parte dintre ei dorohoieni, care, în frunte cu primarul Dorohoiului, Dorin Alexandrescu, au venit să admire lucrările şi să felicite artiştii pentru reuşita lor deosebită. Dacă în ceea ce priveşte expoziţia Doiniţei Andronic, „Icoana din Suflet”, avem de-a face cu o premieră, fiind prima expoziţie de o asemenea anvergură, a artistei, în cazul lui Aurelian Antal expoziţia („Iconul din Suflet”) este una a maturităţii creatoare, după cum potrivit a subliniat, în cuvântul său, Iulian Asimionesei (el însuşi artist plastic).

________________________________________________________________________


________________________________________________________________________


INCLUD, ÎN FINAL, GÂNDURILE  ARTISTULUI IULIAN ASIMIONESEI

DESPRE EXPOZIŢIA DE LA CITY GALLERY SUCEAVA:


“ICONUL DIN SUFLET “

expoziţie de pictură şi icoane

AURELIAN ANTAL şi DOINIŢA ANDRONIC


Ideea unui complex de inferioritate a „provinciei” în relaţia cu „centrul” este ori falsă, şi ca atare trebuie părăsită, ori, dacă este adevărată, este cu siguranţă hrănită de o mulţime de prejudecăţi. De fapt, cred cu tărie că se poate face Artă Mare şi cu greutate în orice loc al lumii acesteia. Singura obiecţie care ar putea fi evident adusă acestei perspective, vine din zona oportunităţilor pe care le presupune activitatea unui  artist aflat în „centru” şi nu în provincie.

Oricum am gândi problema, ea este relativă… Oricând poate apărea alt centru de interes, fie el doar şi pentru o scurtă perioadă de timp, în funcţie de polarizarea energiilor la un moment dat sau de ceea ce Universul vrea să reveleze şi să releveze. Un asemenea eveniment am convingerea că s-a petrecut în seara zilei de 17 februarie 2010 la City Gallery din incinta Shopping City Suceava. Parcă pentru a demonstra că nordul ţării nu semnifică, în conştiinţa vremurilor noastre, doar „locul în care se agaţă harta în cui”, destinul ne-a pregătit o întâlnire remarcabilă cu doi artişti dorohoieni. Este vorba de Doiniţa Andronic şi Aurelian Antal, aflaţi într-o firească relaţie artistică de discipol – maestru.

Născută în Vorona Botoşanilor, spaţiu înnobilat de mănăstirea cu acelaşi nume, Doiniţa Andronic pare să nu-şi abandoneze legătura cu locurile natale. Dedicată artei icoanei, deşi are revelaţia propriei vocaţii ceva mai târziu, se redescoperă la îndemnurile maestrului Aurelian Antal. Prin icoana realizată în tehnica vitraliului, artista depăşeşte canoanele erminice, imaginea bizantină devenind astfel mai luminată, reuşind să comunice mult mai subtil mesajul, creştin în general, dar aparţinând, în particular, spiritualităţii nordului moldovenesc. Ea însăşi prezenţă angelică, artista dezvăluie prin intermediul lucrărilor, în ciuda muncii grele şi a efectului toxic al culorilor şi plumbului, bucuria inefabilă a unei permanente întâlniri cu Divinitatea.

Dorohoian prin adopţie, maestrul Aurelian Antal aduce în faţa privitorului, aşa cum el însuşi declara „o expoziţie de maturitate artistică”.  Născut la Topliţa, artistul este cu adevărat o prezenţă spectaculoasă în peisajul artei româneşti contemporane, un fel „de om-orchestră” aşa cum îl definea criticul de artă Valentin Ciucă. Complex în ansamblul personalităţii sale, cu preocupări multiple – ceramică, sculptură, grafică, poezie, aduce în discuţie conceptul renascentist de „Uomo Universale”. Asemuit cu Midas, rege grec blestemat să transforme în aur tot ce atinge, artistul păstrează în demersul său alchimico-artistic doar putinţa de a transforma tot ceea ce atinge cu penelul „în aurul închipuirii”.

Spiritualitatea picturii sale îşi trage seva dintr-un fond structural profund creştin, sinceritatea actului de creaţie având de cele mai multe ori mireasma şi mai ales emoţia spovedaniei.

Alchimia din spatele lucrărilor nu rezidă doar din tehnica originală „ANTSOL” ci şi din efervescenţa spirituală (la propriu) a maestrului care caută permanent formule noi – compoziţionale, cromatice, ideatice. Rezultatul este fără îndoială unul poetic şi ermetic în acelaşi timp, arta sa respirând poezie, iar versul, completare a unui lăuntru bogat, are seva plină de culoare. Gestualismul pictural, vibraţia şi transparenţa tuşelor sunt acordate cu ritmurile unei cosmogonii baroce, ale unui imens spectacol orchestrat după regulile divine ale creaţiei. Teme ca cea a iubirii, genezei, geniului, zborului – teme prin excelenţă antropocentriste, au ca loc de desfăşurare scena întregului Univers.

Culoarea rafinată a picturii aminteşte de glazurile  ceramicii executate de Aurelian Antal în anii petrecuţi în atelierele de creaţie ale fabricii de porţelan şi sticlă din Dorohoi. Există un fascinant şi cuceritor contrast între monumentalitatea compoziţiilor şi delicatele grafisme bruegeliene ce înnobilează suprafeţele.

Izolat în Dorohoiul adoptiv ca într-un „glob de sticlă”, Aurelian Antal, cu o viziune neinfluenţată de nimeni şi nimic, ne dezvăluie de fapt prin arta sa ermetică un autoportret spiritual de o anvergură cosmică.

Întorcându-mă la expoziţia din seara zilei de 17 februarie 2010, am convingerea clară că după ce istoria va cerne în timp mulţimea de întâmplări, de evenimente, şi va păstra lucrurile cu adevărat importante, ecourile acelui vernisaj vor mărturisi despre întâlnirea emoţionantă cu o artă mare.

Iulian Asimionesei, artist plastic


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

EXPOZIŢIE CITY GALLERY

Posted on 29/01/2010. Filed under: Artisti dorohoieni - Iconul din Suflet | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , |


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Aurelian Antal şi paşii omului în timpul originar al creaţiei

Posted on 03/10/2009. Filed under: Aurelian Antal - PSALMI | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , |


Zilele Municipiului Dorohoi 2009 – 602 ani de la cea mai veche atestare documentară

Cel mai important eveniment din cadrul sărbătoririi celor 602 ani de la prima atestare documentară a Dorohoiului s-a petrecut în dimineaţa zilei de 2 octombrie 2009: maestrul Aurelian Antal a venit, în întâmpinarea concitadinilor săi, cu o expoziţie personală, intitulată PSALMI.

afis AntalFaptul s-a petrecut, în sfârşit, după ani lungi de amânări şi incertitudini. Într-un final, ceea ce a mai putut fi adunat din creaţia sa în tehnica ANTSOL – aproximativ 70 de tablouri – a fost expus în holul de la etajul Casei Municipale de Cultură din Dorohoi. Despre caracterul miraculos al acestei tehnici, descoperită, de autor, în 1973, s-au chinuit să vorbească prefaţatorii vernisajului, printre care şi subsemnatul. Este, însă, extrem de dificil să surprinzi, în chip satisfăcător, performanţele artistului. Operele sale grăiesc, de aceea, mult mai potrivit, pentru ele însele, motiv pentru care am şi realizat un montaj cu lucrările expuse şi cu încă câteva, pe care am izbutit să le fotografiez în urmă cu doi ani. Celelalte, peste o sută, la număr, care le-au precedat, luaseră, la acea dată, drumul străinătăţii, o parte găsindu-şi odihna inclusiv în colecţii particulare din România. Nu există fotografii ale lor: modul clasic de a fotografia, cel bazat pe lumina blitz-ului, face să străluceasă orbitor suprafaţa metalică a picturilor, astfel încât încercările precedente de a le imortaliza pe filmul fotografic au dat greş. Între timp, au apărut camerele foto digitale, care oferă ceva mai multă fidelitate. Totuşi, lumina trebuie să bată exclusiv din spatele tablourilor, pentru a realiza reproduceri performante, iar aparatura nu poate fi, nici ea, una oarecare, în vederea atingerii acestui deziderat. Să urmărim, însă, montajul – e, deocamdată, singurul, despre opera maestrului Antal:

Vernisajul expoziţiei PSALMI a fost deschis de către directorul Casei Municipale de Cultură Dorohoi, Valuţa Murariu, care a dat, rând pe rând, cuvântul, invitaţilor. Prima dată a vorbit profesorul de artă plastică Dorinel Blaga:

Apoi, a fost rândul meu să fac câteva precizări:

Primarul Municipiului Dorohoi, Dorin Alexandrescu, nu s-a lăsat, nici el, mai prejos: i-a propus, chiar, maestrului Aurelian Antal, titlul de cetăţean de onoare al Dorohoiului:

Artistul însuşi a transmis un mesaj, în stilu-i propriu, celor prezenţi:

Impresiile de final au încheiat, evenimentul, într-o aceeaşi notă: în faţa capodoperei nu poate glăsui decât tăcerea…

Nu este lipsită de interes nici motivaţia iniţială a expoziţiei, aşa cum o aflăm de la artistul însuşi:

Ce aş putea menţiona, în afara celor spuse la faţa locului, acum, în ceasul de taină în care de veghe, la căpătâiul nostru, stau chiar extraordinarele picturi? În primul rând, dincolo de cvadrupla dimensiune a întoarcerii în timpul originar al creaţiei (anume: timpul originar al creaţiei culorilor, formelor, semnificaţiilor şi limbii), este de remarcat că talentul de povestitor, al lui Aurelian Antal, se regăseşte şi în tablourile sale. Fiecare reprezintă o fereastră deschisă către un alt univers, către timpul începuturilor, acolo unde formele încă se fac, acolo unde Demiurgul încă este şi Creator! În culisele creaţiei lumii – şi, implicit, în culisele creaţiei lumilor noastre – se construiesc poveşti care reprezintă alter-ego-ul acelora ale lumii noastre. Aceste poveşti ni le desenează maestrul Antal! Iar dacă tehnica producerii culorilor, de către el, a făcut obiectul atâtor analize, nu-mi mai rămâne decât să subliniez un fapt care a scăpat, până acum, aprecierii: prin modalitatea de realizare, pictura lui Aurelian Antal se încadrează, undeva, la graniţa dintre grafică, acuarelă şi pictura propiu-zisă! E, aceasta, o sinteză desăvârşită a stilurilor picturale moderne, care îl aşează, încă o dată, pe maestrul dorohoian între revoluţionarii artei.


Citește articolul întreg | Make a Comment ( 3 so far )

Şi îngerii sunt ca noi !

Posted on 22/07/2009. Filed under: Şi îngerii sunt ca noi | Etichete:, , , , , , , , , , , , , |


Daniela STRUNĂ

sau destinul apocaliptic al îngerilor

Despre îngeri s-a tot vorbit, în ultimii ani (succesul cărţii „Despre îngeri”, a lui Andrei Pleşu, ar fi doar unul din exemplele ce îmi vin în minte), într-o vreme în care noi, oamenii, înstrăinaţi din ce în ce mai mult faţă de noi înşine, părem a avea nevoie, mai mult ca oricând, de ei. Ei bine: s-a vorbit, şi iarăşi s-a vorbit, însă puţini şi-au închipuit că lumea îngerilor ar putea fi „povestită” şi altfel.

Expoziţia Danielei Strună, al cărei vernisaj a avut loc în ziua de 17 iulie 2009 în cadrul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Sala Manuscriptum, ne întâmpină tocmai cu o altfel de „poveste” despre misterioasa, contrarianta lume a îngerilor. Genericul sub care proaspăta absolventă a Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi şi-a aşezat tablourile – Şi îngerii sunt ca noi ! – nu poate decât să provoace, din start, la meditaţie. Pentru mine, unul, ca individ care o cunosc încă din clasa a IX-a, din vremea când i-am fost profesor, la Liceul „Regina Maria” din Dorohoi, provocarea este cu atât mai mare. Nu în fiecare zi un fost elev te provoacă de la înălţimea de la care îţi face plăcere ţie însuţi să fii provocat ! Şi chiar dacă se întâmplă ca, în evoluţia respectivului elev, profesorul să nu fi pus nici o piatră, nici o temelie durabilă, faptul de a-l descoperi ca fiind dăruit, cu totul, lumii spiritului, reprezintă – credeţi-mă – un miracol. Însuşi procesul maturizării spirituale este un fapt miraculos, iar când sâmburele acestei maturizări a existat tot timpul în proximitatea ta, fără ca tu, unul, să fi intuit, aceasta, nu poate decât să te pună pe gânduri. Nu este cazul meu, aici, pentru simplul fapt că nu am avut prea mult ocazia să zăbovesc, în anii de liceu, ca profesor, în preajma pictoriţei. Mai ales că îmi repugnă, cu totul, calitatea de profesor. Modul în care mă raportez la expoziţia Danielei Strună se rezumă exclusiv la statutul meu de individ uman, iar faptul că – în calitate de profesor – am cunscut-o, cândva, îl socotesc ca un accident fericit, de care acum mă mândresc.

O întrebare, cel puţin, se ridică de la bun început: dacă îngerii sunt ca noi, ce nevoie mai avem, noi, de ei ?! Cum arată o lume a îngerilor în care nu ne găsim decât pe noi înşine? Lumea îngerilor-oglindă, va să zică ?! Privind tablourile Danielei Strună, cu greu am putea s ne recunoaştem chipurile. Dar aceasta nu se datorează aparentei distorsionări a realităţii, în imagistica plastică a Danielei, ci faptului că distorsionată este tocmai imaginea noastră despre noi înşine! Atât de distorsionată, încât, privindu-ne alter-ego-urile îngereşti, dublul nostru ceresc, păzitor al sufletelor noastre schimonosite, nu ne mai recunoaştem ! Îngerii ne apar ca fiind suferinzi, în calitate de victime ale unei apocalipse la care nu se aşteptau ! IAr apocalipsa aceasta este generată, bineînţeles, de vieţuirea lor în proximitatea fiinţelor umane. Modul de a fi uman este molipsitor, prea molipsitor, prin mediocritatea nivelului său comun, nici măcar îngerii neizbutind să i se opună! Suferinţă, tensiune, sforţate, elan, încercare, disperare, graţie, profunzime, armonie, toate se amestecă într-un creuzet al imaginaţiei creatoare care dă naştere unor forme pe care, vrând-nevrând, trebuie să le găzduim. Culoarea este temperată, deloc stridentă, formele sunt creionate timid, fără a violenta spaţiul perceptiv, imagistica capătă contur, treptat, de la exploziile de lumină şi culoare până la plăsmirile mimând concreteţea, evoluând perpetuu, printre liniile, tuşele întretăiate ce refuză solidificarea, rigiditatea.

Cea de-a treia expoziţie a Danielei Strună reprezintă una dintre cele mai curajoase şi de succes pe care un autor dorohoian le-a susţinut, în ultimul deceniu. Cu atât mai curajoasă cu cât este vorba de o absolventă a facultăţii de arte plastice ieşene, promoţia 2009. Cuvintele criticului de artă Valentin Ciucă surprind, destul de precis, coordonatele acestui act, ca şi acelea ale directorului Bibliotecii „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Ion Bordeianu: (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Generaţia 1969 la 40 de ani – Iaşi, 2009

Posted on 28/06/2009. Filed under: Generaţia 1969 la 40 de ani | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , |


Galeriile Cupola, Iaşi, 20 iunie 2009

Vernisajul expoziţiei colective a absolvenţilor promoţiei 1969 a Facultăţii ieşene de Arte Plastice. Participanţi: Dan Hatmanu, Gabrel Baban, Aurelian Antal, Victor Hreniuc, Eugen Mircea, Eugeniu Iftene, Ion Maftei, Constantin Eşanu, Silvia Botez‑Anghel, Gheorghe Macarie etc.

Filmul evenimentelor:

1. Deschiderea vernisajului şi cuvântul absolvenţilor şi criticilor de artă:

Partea 1:

Partea 2:

Partea 3:

2. Cuvântul artistului dorohoian Aurelian Antal:

3. Prezentarea lucrării ORFEICA (prezentată în premieră în anul 1993, în Franţa, în cadrul unui spectacol, acompaniat fiind de o orchestră simfonică), a lui Aurelian Antal – sculptura cântătoare:

Partea 1

Partea 2

Acţiunea reprezintă a doua întâlnire a Generaţiei 1969 de artişti plastici ieşeni, după aceea realizată la 20 de ani de la absolvire. Lucrările expuse la Galeriile Cupola din Iaşi demonstrează, pe deplin, că este vorba de una dintre cele mai valoroase generaţii de artişti plastici a celei de-a doua jumătăţi de secol XX, dintre cele pe care Iaşul le-a dăruit patrimoniului cultural naţional românesc.

Câteva fotografii înregistrate la faţa locului:

Portretul sotiei lui Dan Hatmanu

lucrari expuse

lucrari A Antal

Maternitate - A Antal

vizionand ORFEICA - video

A Antal impreuna cu nepotica

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...