Înscrisuri de toamnă

Posted on 26/10/2011. Filed under: Crâmpeie lirice | Etichete:, , , , , , , , , , |


 

Toamnă I

 

e ceva nefiresc

cu această toamnă,

greierii par a-şi fi stins

mai devreme

neconsolata lacrimă

de cântec,

timpul se scurge

înapoi, beteag

lăsându-ne să-mbătrânim

către un loc

în care nu ne mai aşteaptă

nimeni…

dumnezeu se va fi aflat

cu mult înapoi

undeva, aproape de facerea lumii

opunându-se timpului

care l-a făcut să uite

îndeletnicirile lumii acesteia…

 

e o toamnă nebună,

nebună de dor

după tot ce

ar fi trebuit să fie

îndrăgostiţii îşi scuipă

unul altuia, pe buze

iubirea,

jurând să se facă, dincolo,

grădinari ai prafului din oasele

trupului lor,

firav, bolnăvicios

şi-atât de singur.

 

oare să mai fi fost

o aşa toamnă

în  care oboseala faţă de orice toamnă

să poarte o iubire

mai doritoare de moarte?

lipsesc, înţelepţii de odinioară,

trădarea zeilor

le-a pecetluit uitarea

cu zborul etern

în clepsidră…

tânguitor omagiu

al zorilor inimii,

amanetaţi betegi

întomnaticelor vise de mâine…

 

 

Toamnă II

 

toamna virgină şi-alină mormântul

cu frunze de foc

greierii-şi sapă cântul

în moarte,

tot mai adânc, până la osul

demiurgului,

pitit în lumină.

 

nu-i visul de demon,

nu-i zborul de prunc

alai de bocire-mpreună,

botez în cristelniţa

surpării-n lăunt’,

dor de-nviere

prins în tăciune!

 

e ultima nadă,

potirului sfânt

încrustându-şi trădarea

–       din vecie nostalgic

după ciorile-cârd –

răbufnind de toamnă

murdară, sublimă, fugară…

 

 

Toamnă III

 

se transformă, murirea,

se dizolvă, rodirea

liniştit, cu ghimpii

calcă Duhul roua

ierbii ne-ncepute

murg, visează murgul,

dor, visează dorul,

lacrimii se roagă

tainele

ursite-n şoapte.

 

aprinşi, peste ape

pescăruşii se scufundă-n moarte

rămăşiţa lunii

picură în suflet

singură, poteca

îşi caută nume

altul decât cel plecat

pribegilor adormiţi

pe treptele din urmă.

 

risipită, toamna

îşi amână somnul,

se întoarce, duhul,

îngerului mut:

rostuindu-se uimirii

vitraliilor de frunze,

imn din carnea cărnii

împărtăşaniei demult.

 

 

Toamnă IV

 

înţărcatu-mi-am patimile

în toamna din urmă

de atâta frumuseţe

fără de cântec stinsă

cu dinţii

din moaştele dorului smulgând

petice

de lumină bolnavă,

în toate

icoană-veşmânt

căzută pe buzele stânii,

părăginită rugă

spre ceruri răpusă –

visatu-m-a toamna

venind cu cocorii

ofrandă de sânge

înmugurind sub pământ,

visatu-m-a toamna

ca suflet, în trupu-i

din ochi alăptând

cenuşa-i dimineţilor

de moarte sătule…

 

 

Toamnă V

splendoare

de toamnă timidă, bolnavă

culorile

nu mai vor să moară,

născute-alai

se-nghesuie, tandru,

în braţe de mame

ca prunci hărăziţi

capcanelor de aştri.

 

şi greierii tac,

doar ciorile cântă

trec stoluri de suflete

ca doruri

răpuse de timp –

reîncarnarea supremă ochind –

cu râuri de lumină

plătindu-şi vămile

paradisului

de pe pământ.

 

nu se-nfioară deloc

dumnezeul

de câinii cei slobozi

ce-au abdicat de la moarte

lăsând lacrima sfântă

s-o spintece timpul:

de-atâta orbire

în inima  toamnei

adulmecă scâncetul

ierbii tânjind după floare

priveghind rătăcirea

amintirilor

veşnic virgine…

______________________________

Aceste 5 poeme, scrise de mine pe când eram în Dorohoi, au fost citite în cadrul şedinţei din 25 octombrie 2011 a CENACLULUI EDITOR, desfăşurată în cadrul Casei de Cultură din Dorohoi: http://dorohoinews.ro/cultura-433-Exerci%C8%9Biu-de-toamn%C4%83-t%C3%A2rzie-%C3%AEn-Cenaclul-Editor.html

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

ZILELE DOROHOIULUI 2010 – ACTIVITĂŢI CULTURALE

Posted on 05/10/2010. Filed under: Zilele Municipiului Dorohoi | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , |


VERNISAJUL EXPOZIŢIEI lui IOAN LIVADARIU:

Maestrul Aurelian Antal deschide vernisajul celei de-a 15-a expoziţii personale a pictorului dorohoian Ioan Livadariu, încercând să-i motiveze pe elevii nerăbdători, care se manifestau zgomotos:

Ulterior, autorul expoziţiei, Ioan Livadariu, a încercat să adopte, faţă de elevi, atitudinea binevoitoare şi călduroasă a bunicuţului. Ciprian Voloc, după ce părăsise festivitatea de vernisare a expoziţiei, din pricina manifestărilor zgomotoase ale elevilor dorohoieni, revine asupra subiectului şi spune câteva cuvinte, despre cea de-a 15-a expoziţie personală a pictorului Ioan Livadariu, în sala „Ştefan cel Mare” a Casei de Cultură Dorohoi, într-o ambianţă restrânsă.

LANSAREA CĂRŢII „SCULPTURI CANTILENICE” de Aurelian ANTAL:

Mai întâi vorbeşte autorul:

Câteva cuvinte despre carte rosteşte Ciprian Voloc:

LANSAREA cărţii „RUGĂCIUNILE NOASTRE TOATE” de Ciprian Voloc:


Gică Manole dă glas câtorva gânduri despre „Rugăciunile noastre toate”:

Gruia Cojocaru prezintă cartea „Rugăciunile noastre toate”:

Corneliu Drescanu prezintă cărţile „Rugăciunile noastre toate” şi „Sculpturi cantilenice”:

În final, Vasile Tănasă interpretează o medodie pe versuri de Grigore Vieru:

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

INVITAŢIE LA ZILELE DOROHOIULUI

Posted on 22/09/2010. Filed under: ANUNTURI | Etichete:, , , , , , , , |


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Iconul din Suflet şi Icoana din Suflet

Posted on 19/02/2010. Filed under: Artisti dorohoieni - Iconul din Suflet | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , |


Miercuri, 17 februarie 2010, a avut loc, la City Gallery din cadrul complexului Shopping City Suceava (Carrefour Suceava), vernisarea dublei expoziţii de artă plastică a artiştilor dorohoieni Doiniţa Andronic şi Aurelian Antal. Cele două expoziţii, intitulate „Icoana din Suflet”, respectiv „Iconul din Suflet”, reprezintă o premieră, pentru galeria suceveană, atât prin faptul că expozanţii sunt doi artişti dorohoieni, cât şi datorită faptului că vernisajul a fost realizat tot de doi dorohoieni: Iulian Asimionesei şi Ciprian Voloc. Prezint, în cele ce urmează, câteva secvenţe (singurele de care dispun) înregistrate la faţa locului:

Iulian Asimionesei deschizând vernisajul:

Câteva cuvinte despre „Icoana din Suflet”:

Câteva cuvinte despre „Iconul din Suflet”:

Mesajul Doiniţei Andronic:

Mesajul lui Aurelian Antal:

Scurtă privire de ansamblu asupra expoziţiei:

Iconul din Suflet – minunatele tablouri (pictografie in tehnica AntSol) semnate de Aurelian Antal:

La vernisarea expoziţiei au fost prezenţi apromativ 70 de oameni, mare parte dintre ei dorohoieni, care, în frunte cu primarul Dorohoiului, Dorin Alexandrescu, au venit să admire lucrările şi să felicite artiştii pentru reuşita lor deosebită. Dacă în ceea ce priveşte expoziţia Doiniţei Andronic, „Icoana din Suflet”, avem de-a face cu o premieră, fiind prima expoziţie de o asemenea anvergură, a artistei, în cazul lui Aurelian Antal expoziţia („Iconul din Suflet”) este una a maturităţii creatoare, după cum potrivit a subliniat, în cuvântul său, Iulian Asimionesei (el însuşi artist plastic).

________________________________________________________________________


________________________________________________________________________


INCLUD, ÎN FINAL, GÂNDURILE  ARTISTULUI IULIAN ASIMIONESEI

DESPRE EXPOZIŢIA DE LA CITY GALLERY SUCEAVA:


“ICONUL DIN SUFLET “

expoziţie de pictură şi icoane

AURELIAN ANTAL şi DOINIŢA ANDRONIC


Ideea unui complex de inferioritate a „provinciei” în relaţia cu „centrul” este ori falsă, şi ca atare trebuie părăsită, ori, dacă este adevărată, este cu siguranţă hrănită de o mulţime de prejudecăţi. De fapt, cred cu tărie că se poate face Artă Mare şi cu greutate în orice loc al lumii acesteia. Singura obiecţie care ar putea fi evident adusă acestei perspective, vine din zona oportunităţilor pe care le presupune activitatea unui  artist aflat în „centru” şi nu în provincie.

Oricum am gândi problema, ea este relativă… Oricând poate apărea alt centru de interes, fie el doar şi pentru o scurtă perioadă de timp, în funcţie de polarizarea energiilor la un moment dat sau de ceea ce Universul vrea să reveleze şi să releveze. Un asemenea eveniment am convingerea că s-a petrecut în seara zilei de 17 februarie 2010 la City Gallery din incinta Shopping City Suceava. Parcă pentru a demonstra că nordul ţării nu semnifică, în conştiinţa vremurilor noastre, doar „locul în care se agaţă harta în cui”, destinul ne-a pregătit o întâlnire remarcabilă cu doi artişti dorohoieni. Este vorba de Doiniţa Andronic şi Aurelian Antal, aflaţi într-o firească relaţie artistică de discipol – maestru.

Născută în Vorona Botoşanilor, spaţiu înnobilat de mănăstirea cu acelaşi nume, Doiniţa Andronic pare să nu-şi abandoneze legătura cu locurile natale. Dedicată artei icoanei, deşi are revelaţia propriei vocaţii ceva mai târziu, se redescoperă la îndemnurile maestrului Aurelian Antal. Prin icoana realizată în tehnica vitraliului, artista depăşeşte canoanele erminice, imaginea bizantină devenind astfel mai luminată, reuşind să comunice mult mai subtil mesajul, creştin în general, dar aparţinând, în particular, spiritualităţii nordului moldovenesc. Ea însăşi prezenţă angelică, artista dezvăluie prin intermediul lucrărilor, în ciuda muncii grele şi a efectului toxic al culorilor şi plumbului, bucuria inefabilă a unei permanente întâlniri cu Divinitatea.

Dorohoian prin adopţie, maestrul Aurelian Antal aduce în faţa privitorului, aşa cum el însuşi declara „o expoziţie de maturitate artistică”.  Născut la Topliţa, artistul este cu adevărat o prezenţă spectaculoasă în peisajul artei româneşti contemporane, un fel „de om-orchestră” aşa cum îl definea criticul de artă Valentin Ciucă. Complex în ansamblul personalităţii sale, cu preocupări multiple – ceramică, sculptură, grafică, poezie, aduce în discuţie conceptul renascentist de „Uomo Universale”. Asemuit cu Midas, rege grec blestemat să transforme în aur tot ce atinge, artistul păstrează în demersul său alchimico-artistic doar putinţa de a transforma tot ceea ce atinge cu penelul „în aurul închipuirii”.

Spiritualitatea picturii sale îşi trage seva dintr-un fond structural profund creştin, sinceritatea actului de creaţie având de cele mai multe ori mireasma şi mai ales emoţia spovedaniei.

Alchimia din spatele lucrărilor nu rezidă doar din tehnica originală „ANTSOL” ci şi din efervescenţa spirituală (la propriu) a maestrului care caută permanent formule noi – compoziţionale, cromatice, ideatice. Rezultatul este fără îndoială unul poetic şi ermetic în acelaşi timp, arta sa respirând poezie, iar versul, completare a unui lăuntru bogat, are seva plină de culoare. Gestualismul pictural, vibraţia şi transparenţa tuşelor sunt acordate cu ritmurile unei cosmogonii baroce, ale unui imens spectacol orchestrat după regulile divine ale creaţiei. Teme ca cea a iubirii, genezei, geniului, zborului – teme prin excelenţă antropocentriste, au ca loc de desfăşurare scena întregului Univers.

Culoarea rafinată a picturii aminteşte de glazurile  ceramicii executate de Aurelian Antal în anii petrecuţi în atelierele de creaţie ale fabricii de porţelan şi sticlă din Dorohoi. Există un fascinant şi cuceritor contrast între monumentalitatea compoziţiilor şi delicatele grafisme bruegeliene ce înnobilează suprafeţele.

Izolat în Dorohoiul adoptiv ca într-un „glob de sticlă”, Aurelian Antal, cu o viziune neinfluenţată de nimeni şi nimic, ne dezvăluie de fapt prin arta sa ermetică un autoportret spiritual de o anvergură cosmică.

Întorcându-mă la expoziţia din seara zilei de 17 februarie 2010, am convingerea clară că după ce istoria va cerne în timp mulţimea de întâmplări, de evenimente, şi va păstra lucrurile cu adevărat importante, ecourile acelui vernisaj vor mărturisi despre întâlnirea emoţionantă cu o artă mare.

Iulian Asimionesei, artist plastic


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

EXPOZIŢIE CITY GALLERY

Posted on 29/01/2010. Filed under: Artisti dorohoieni - Iconul din Suflet | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , |


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Aurelian Antal şi paşii omului în timpul originar al creaţiei

Posted on 03/10/2009. Filed under: Aurelian Antal - PSALMI | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , |


Zilele Municipiului Dorohoi 2009 – 602 ani de la cea mai veche atestare documentară

Cel mai important eveniment din cadrul sărbătoririi celor 602 ani de la prima atestare documentară a Dorohoiului s-a petrecut în dimineaţa zilei de 2 octombrie 2009: maestrul Aurelian Antal a venit, în întâmpinarea concitadinilor săi, cu o expoziţie personală, intitulată PSALMI.

afis AntalFaptul s-a petrecut, în sfârşit, după ani lungi de amânări şi incertitudini. Într-un final, ceea ce a mai putut fi adunat din creaţia sa în tehnica ANTSOL – aproximativ 70 de tablouri – a fost expus în holul de la etajul Casei Municipale de Cultură din Dorohoi. Despre caracterul miraculos al acestei tehnici, descoperită, de autor, în 1973, s-au chinuit să vorbească prefaţatorii vernisajului, printre care şi subsemnatul. Este, însă, extrem de dificil să surprinzi, în chip satisfăcător, performanţele artistului. Operele sale grăiesc, de aceea, mult mai potrivit, pentru ele însele, motiv pentru care am şi realizat un montaj cu lucrările expuse şi cu încă câteva, pe care am izbutit să le fotografiez în urmă cu doi ani. Celelalte, peste o sută, la număr, care le-au precedat, luaseră, la acea dată, drumul străinătăţii, o parte găsindu-şi odihna inclusiv în colecţii particulare din România. Nu există fotografii ale lor: modul clasic de a fotografia, cel bazat pe lumina blitz-ului, face să străluceasă orbitor suprafaţa metalică a picturilor, astfel încât încercările precedente de a le imortaliza pe filmul fotografic au dat greş. Între timp, au apărut camerele foto digitale, care oferă ceva mai multă fidelitate. Totuşi, lumina trebuie să bată exclusiv din spatele tablourilor, pentru a realiza reproduceri performante, iar aparatura nu poate fi, nici ea, una oarecare, în vederea atingerii acestui deziderat. Să urmărim, însă, montajul – e, deocamdată, singurul, despre opera maestrului Antal:

Vernisajul expoziţiei PSALMI a fost deschis de către directorul Casei Municipale de Cultură Dorohoi, Valuţa Murariu, care a dat, rând pe rând, cuvântul, invitaţilor. Prima dată a vorbit profesorul de artă plastică Dorinel Blaga:

Apoi, a fost rândul meu să fac câteva precizări:

Primarul Municipiului Dorohoi, Dorin Alexandrescu, nu s-a lăsat, nici el, mai prejos: i-a propus, chiar, maestrului Aurelian Antal, titlul de cetăţean de onoare al Dorohoiului:

Artistul însuşi a transmis un mesaj, în stilu-i propriu, celor prezenţi:

Impresiile de final au încheiat, evenimentul, într-o aceeaşi notă: în faţa capodoperei nu poate glăsui decât tăcerea…

Nu este lipsită de interes nici motivaţia iniţială a expoziţiei, aşa cum o aflăm de la artistul însuşi:

Ce aş putea menţiona, în afara celor spuse la faţa locului, acum, în ceasul de taină în care de veghe, la căpătâiul nostru, stau chiar extraordinarele picturi? În primul rând, dincolo de cvadrupla dimensiune a întoarcerii în timpul originar al creaţiei (anume: timpul originar al creaţiei culorilor, formelor, semnificaţiilor şi limbii), este de remarcat că talentul de povestitor, al lui Aurelian Antal, se regăseşte şi în tablourile sale. Fiecare reprezintă o fereastră deschisă către un alt univers, către timpul începuturilor, acolo unde formele încă se fac, acolo unde Demiurgul încă este şi Creator! În culisele creaţiei lumii – şi, implicit, în culisele creaţiei lumilor noastre – se construiesc poveşti care reprezintă alter-ego-ul acelora ale lumii noastre. Aceste poveşti ni le desenează maestrul Antal! Iar dacă tehnica producerii culorilor, de către el, a făcut obiectul atâtor analize, nu-mi mai rămâne decât să subliniez un fapt care a scăpat, până acum, aprecierii: prin modalitatea de realizare, pictura lui Aurelian Antal se încadrează, undeva, la graniţa dintre grafică, acuarelă şi pictura propiu-zisă! E, aceasta, o sinteză desăvârşită a stilurilor picturale moderne, care îl aşează, încă o dată, pe maestrul dorohoian între revoluţionarii artei.


Citește articolul întreg | Make a Comment ( 3 so far )

Cenaclul EDITOR – 11 septembrie 2009

Posted on 11/09/2009. Filed under: Editor 2009 | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , |


Întâlnirea Cenaclului Editor, din 11 septembrie 2009, de la Casa de Cultură din Dorohoi, a debutat sub semnul misterului. Faptul că, în şedinţa anterioară, Corneliu Drescanu îi sugerase, Andreei Tudosă, să-şi deseneze gândurile, s-a dovedit a fi unul inspirat: desenul Andreei, pe care-l reproduc mai jos, a adus, în prim-planul discuţiei, problematica misterului.

Purificare - Andreea Tudosa

Ce mai semnifică misterul, astăzi, în secolul XXI de la Hristos ? Ce loc suntem dispuşi să-i acordăm, în vieţile noastre ? Cum anume putem ajunge să-l percepem, în manieră autentică ? Cum se explică opacitatea generală faţă de latura misterioasă a existenţei ? De unde absenţa entuziasmului, inclusiv a entuziasmului creator, azi ? E posibilă, arta, în general, şi poezia, în particular, în absenţa raportării la mister ?

Aceste întrebări, şi multe altele, şi-au căutat, răspunsurile, în dezbaterea care a urmat – una dintre cele mai interesante dintre cele cărora le-a fost gazdă şi martor Cenaclul Editor, în cei trei ani ai săi de existenţă. Aurelian Antal a fost, fără doar şi poate, vioara întâi, a întâlnirii, el fiind secondat, cu succes, de Corneliu Drescanu, Robert Lupaşcu, Andreea Tudosă, Valuţa Murariu, Nicu Anton şi subsemnatul. Pentru cei interesaţi reproduc, în cele ce urmează, firul evenimentelor, prin chiar înregistrările de la faţa locului:

Concluzia finală a acestei dezbateri ad-hoc (nu a constituit o dezbatere prestabilită) a fost formulată, într-un final, de către Valuţa Murariu: misterul este reprezentat de OM, în general. Nu de femeie, nu de bărbat, ci de OM, pur şi simplu. Omul reprezintă primul şi cel din urmă mister, pentru conştiinţa umană. Iar diminuarea capacităţii de a percepe misterul vieţii, al existenţei, este expresia directă a degradării acestei conştiinţe, în timpurile de astăzi.

PARTEA A DOUA, a cenaclului, a constat (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Cenaclul EDITOR – 24 august 2009

Posted on 31/08/2009. Filed under: Editor 2009 | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , |


Anul 2009 s-a anunţat, de la bun început, ca un an de criză, dintr-o multitudine de puncte de vedere: astrologic, financiar, politic, spiritual etc. Deşi nu s-a încheiat, încă, putem afirma că faptul s-a repercutat şi asupra creaţiei şi activităţii literare, cel puţin la nivelul Cenaclului Editor. Nu există, însă, circumstanţele unui pesimism absolut, dovadă modul în care s-a desfăşurat cea dintâi şedinţă a anului 2009: fără a beneficia de o publicitate deosebită, au fost prezenţi opt cenaclişti: Alex Mihăescu, Tania Miclescu, Andreea Tudosă, Diana Drescanu, Corneliu Drescanu, Robert Lupaşcu, Nicu Anton şi subsemnatul.

Prima parte a întâlnirii s-a rezumat la un schimb constructiv, fructuos, de impresii, care au creionat activitatea literară şi profesională a celor prezenţi, în vara anului 2009

Cea de a doua parte a întâlnirii a adus, în prim-planul atenţiei, două din membrele lotului botoşănean al Olimpiadei Naţionale de Limba şi Literatura Română din 2009: Andreea Tudosă şi Tania Miclescu.

La debutul ei în cenaclu Andreea Tudosă a lecturat o serie de gânduri, de cugetări proprii, fapt care i-a determinat pe cei prezenţi să remarce înclinaţia către filosofie, a autoarei, ca şi nevoie imperioasă de limpezire, pe care ea o resimte. Redau câteva dintre memorabilele şi stranile maxime: „resurecţia logicii poate fi considerată o revelaţie, însă este doar confuzia unui eu ce zboară pe aripile altui zburător, inconştient de coloristica sentimentelor pe care le posedă”; „în plan spiritual, echilibrul defineşte idealul ce pare mai accesibil”; „eşti pregătit pentru un zbor spre trecut, întru declanşarea anamnezei unei vieţi anterioare?”; „e greu de crezut că am putea trişa în faţa unei inevitabile transvoluţii, însă gradul de adaptabilitate al unei fiinţe umane este condiţionat de motivaţia ce domină subconştientul”; „ar face un minut diferenţa? Am putea acorda, din cele şaizeci de secunde însuşite în taină, treizeci de secunde laturii materiale, şi treizeci de secunde laturii spirituale? Să fie oare acesta, echilibrul după care tânjesc atât de multe persoane?”; „demitizarea are drept consecinţă uitarea în ruină. Ai evada, în trăire, dacă o forţă transcendentă ţi-ar arăta acul ceasornicului înlemnit, la o oră distanţă de ultimul tren?”; „acest autograf, reprezentat de dorinţa de a scrie, de a mâzgăli măcar un rând din opera lumii, constituie urmele unei treceri fantomatice printr-un timp şi un spaţiu bine definit. Materializarea unui sentiment se realizeaz prin intermediul scrisului, acelaşi scris ce anticipează destine, cu acelaşi condei ce a semnat multe sentinţe hieratice”.

Apogeul şedinţei de debut a Cenaclului Editor din vara anului 2009 a constat în lectura a două poeme semnate de Tania Miclescu, componentă deja cunoscută, a cenaclului. Comentariile realizate la faţa locului le redau, în cele ce urmează, în paralel cu reproducerea poemelor, aşa cum au fost ele prezentate, în manuscris:

ÎNGERI


la apus

se izbesc corbii de oglinzi,

se-nchină

şi mor îngeri;

e epitaful lor

la scrierea Cuvântului

când restul e doar lut

şi lege

că îngerii sunt demoni purificaţi

prin bocetul prelung

al păcatului răstignit pe lumină.

GRĂDINA

Mi s-a transformat

sângele în nisip

căutând să cresc

laurii

în cel mai noroios pântec.

Istoria a devenit

bilet de adio la timp;

Dumnezeu s-a scris

întâia dată prescurtat

iar grădina mi-a putrezit.

Ingrată e creşterea invers !

Cenaclul de vară EDITOR se pregăteşte, acum, de cea de-a doua şedinţă din 2009… Oare ce surprize o să-i mai rezerve… muzele ?



Citește articolul întreg | Make a Comment ( 2 so far )

Cenaclul EDITOR 2009

Posted on 21/08/2009. Filed under: ANUNTURI | Etichete:, , , , , , , , , |


afis cenaclu EDITOR 2009

Cenaclul EDITOR: loc al lecturii libere, al opiniilor şi dezbaterilor.

Prima şedinţă din 2009.

Toţi cei interesaţi sunt aşteptaţi !!!

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Interpretare live: George Ceausu versus „Eternul lăuntru” de Ciprian Voloc

Posted on 19/08/2009. Filed under: Quasar 2009 | Etichete:, , , , , , , , , , , |


Cenaclul QUASAR – şedinţa din 27 iunie 2009 – prezentare de carte: ŞOAPTELE GÂNDULUI. POESEME, de Ciprian Voloc (Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2009)

Revenit după un deceniu, în şedinţele cenaclului ieşean, coordonat de George Ceauşu, am avut onoarea de a face cunoscută ultima mea carte – Şoaptele Gândului. Nu am apucat să o prezint, la modul propriu – a fost o şedinţă aglomerată – nici să nuanţez conceptul de poesemă, cel care poate să pară misterios, la o primă vedere. În schimb, chiar de la prima răsfoire a cărţii, George Ceauşu a selectat, o poesemă, pe care a interpretat-o după un model propriu (o grilă interpretativă personală), făcut public, şi el, în şedinţele cenaclului, cu câteva luni în urmă (este vorba de un text pe care nu l-a publicat, încă, intitulat CRITICA CRITICII). În această propunere interpretativă, el se axează pe câteva coordonate atent definite: FLUX IMAGISTIC, CONCEPT CENTRAL, NODURI CONCEPTUALE, pe care le urmăreşte inclusiv în poemul meu, „Eternul lăuntru”, din volumul menţionat. Nu voi intra în detaliile – foarte interesante – ale teoriei lui George Ceauşu, îl voi lăsa chiar pe el să o prezinte, aplicativ, pe baza înregistrării de la faţa locului:

Este util să prezint şi poesema ETERNUL LĂUNTRU, pentru ca interpretarea sa să poată fi urmărită mult mai uşor:

eternul launtru

Nu-mi rămâne decât să-i invit, pe pasionaţii de literatură, să frecventeze şedinţele Cenaclului Quasar, când mai zăbovesc prin Iaşi. Merită !

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 4 so far )

« Intrări anterioare

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...