Experimentul de la Ipoteşti

Posted on 07/08/2009. Filed under: Experimentul de la Ipoteşti | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , |


EXPERIMENTUL DE LA IPOTEŞTI

JURNAL DE CENACLU – 1 august 2008

Şedinţă comună a cenaclurilor

EDITOR  (Dorohoi)  şi  CONSTANTIN  DRACSIN  (Botoşani)

Cenaclu la Ipotesti

I.

În faţa Casei Armatei din Botoşani, cenacliştii se adună, treptat, şi împărtăşesc unii altora impresiile ultimelor cărţi citite. Într-una din secvenţe, Vasile Iftime dă glas versurilor unor poeme din ultimul volum al lui Daniel Corbu – Apocalipsa după Corbu.

Vasile Iftime: “De două anotimpuri scriu neîntrerupt această scrisoare/Îmi amintesc amintiri fericite…. Îmi spunea uneori mama: Fericirea ta mă sperie……….”. E pentru tot muritorul…

Ciprian Voloc: Nu forţează expresia, nu forţează…

Ciprian Şoptică: El renaşte, reînvie, ce face…?

Vasile Iftime: Îmi place chestia asta : “Fericirea ta mă sperie…”

Ciprian Voloc: Are leit-motivul acesta care revine… Şi pe leit-motivul acesta a construit totul şi déjà este destul de bun pentru ca el singur să facă întreg poemul. Dacă, pe lângă acest leit-motiv, mai sunt de întâlnit două-trei reuşite, déjà e destul.

Vasile Iftime: Şi începutul, scurt: “Nici eu nu voi muri de-nţelepciune”…

Ciprian Voloc: Oricum, ce ai citit acum este un poem cu tentă autobiografică. Merge pe biografismul celebru al anilor 80.

Ciprian Şoptică: E şi timpul, la el…

Ciprian Voloc: Doar că, într-adevăr, el nu foloseşte un limbaj deocheat… Şi Petruţ Pânvescu, şi el e cu biografismul, la greu… Cred că e stilul dominant, la el…

Vasile Iftime: De la o vreme, dar… cartea lui ce mai bună, aia… Câmpia cu numere, acolo nu-i…

Ciprian Şoptică: Nu, dar v-am spus, e şi un vârf.. când te gândeşti la trecut… Când ai tentă autobiografică de mic, atunci nu-i bine, căci îţi faci testamentul înainte de a… Cât eşti tânăr, visează şi tu la iubire, la.. eu ştiu… frunză verde, la…

Ciprian Voloc: Dar e clar că nu poţi fi judecat decât prin reuşitele tale, prin stilul tău, care trebuie să fie personalizat, nu prin vocea comună a unei epoci…

Vasile Iftime: La Petruţ, Câmpia cu numere e o carte valabilă… Acum, ce încearcă el, mai recent, pe de o parte o să atragă critici, deoarece mulţi îl aruncă în partea aia, către Sorescu…

Ciprian Voloc: Bine, dar critica oricum o atrage orice poem, bun sau rău, reuşit sau nereuşit, problema este dacă critica e favorabilă sau nefavorabilă… Nicolae Căruntu, la o întâlnire din urmă cu un an sau doi, i-a şi spus că e “sorescian”…

Ciprian Şoptică: Păi dacă e din zona aia, a lui Sorescu..

Cezar Florescu: Plus că i-a spus cineva că încercările lui de grafică, anumite stilizări, îl apropie de Dracsin…

Ciprian Şoptică: E “dracsino-sorescian”…

Ciprian Voloc: Bine, dar nu-i ceva rău să te apropii.. Rău e să copiezi… Şi mai rău e să nu te apropii cu nimeni…

Ciprian Şoptică: E o simbioză…

Vasile Iftime: Nu, e dracsino-petruţian…

Ciprian Voloc: Dacă ar aude Petruţ… Dar îi spunem şi lui, oricum…

Vasile Iftime: Dar eu îi spun frecvent, el mă ştie…

Ciprian Şoptică: Când vine, îi spunem: “Domn Petruţ, v-am tras o sentinţă…”

Ciprian Voloc: Treaba unui cenaclu e să spui în faţă… Şi-nainte ca omul să publice, dacă poţi să-l ajuţi… că déjà după ce a publicat e târziu…

Ciprian Şoptică: Eu m-aş bucura să excelez în stilul lui Sorescu sau al lui Blaga…

Vasile Iftime: Să mai citesc din cartea lui Corbu: “A venit şi duminica pedepselor… Prin odăile prin care ne-am iubit s-a lăsat noaptea… Şi o Meccă insuportabilă şi-arată evidenţa… plouă… cresc sânii femeilor… mă scriu şi mă şterg… sângele e împins de un sânge mai vechi……..”  Asta cu “mă scriu şi mă şterg…”, mă gândeam la altceva…

Ciprian Voloc: Da, a folosit… cam brutal a introdus, poate, expresia… El a vrut să spună, cred, că îşi scrie, numele, şi-l şterge… Eu aş fi ales o altă exprimare… Dar a ales-o intenţionat,. E clară treaba, aşa că… (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 2 so far )

Congresul Naţional de Poezie 2009

Posted on 06/06/2009. Filed under: Congresul National de Poezie | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , |


Teatrul Mihai Eminescu Botosani

Sâmbătă, 6 iunie 2009, s-a desfăşurat, la Botoşani, în Sala de Marmură a Teatrului „Mihai Eminescu”, Congresul Naţional de Poezie. Poetul Gellu Dorian, iniţiatorul Congresului, a prezidat desfăşurarea lucrărilor celei de-a III-a ediţii. Tematica abordată a vizat îndeosebi actualitatea poeziei, impactul istoriilor literaturii, asupra cititorului şi creatorului de poezie deopotrivă, raportul dintre valoare şi popularitate etc. Discursurile invitaţilor, de mare interes, au stârnit nu puţine polemici. Pentru cei interesaţi de subiect, iată câteva dintre cele mai apreciate secvenţe, cu respectarea cronologiei lor: (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Apocalipsa de fiecare zi

Posted on 01/05/2009. Filed under: Daniel Corbu | Etichete:, , , , |


apocalipsa-de-fiecare-zi

             Daniel Corbu este un spirit prin excelenţă reflexiv, care îşi exprimă trăirile, gândurile şi concluziile, cu aceeaşi uşurinţă, în registrul creaţiei şi criticii literare, deopotrivă. În ultimul său volum de poezie, Apocalipsa de fiecare zi (Editura Princeps Edit, Iaşi, 2009), autorul ieşean exploatează această veleitate a sa în manieră lirică, eul său, laolaltă cu lumea din care face parte, constituind, deopotrivă, subiect şi obiect al actului reflexiv.

            Volumul, apărut la 25 de ani de la debut, poartă pecetea unei maturităţi creatoare de necontestat. Gândul curge fără poticniri, cuvintele se înşiruie firesc, fără a da, măcar o clipă, impresia că fluxul lor ar fi forţat (de vreo rimă încăpăţânat urmărită de autor, de exemplu, sau de vreun artificiu introdus capricios, cum se întâmplă, de regulă, la autorii tineri, îndeosebi, şi nu numai). Ba chiar se poate vorbi de oroarea de jonglerii stilistice, a lui Daniel Corbu, atenţia lui îndreptându-se cu precădere asupra efortului dezvăluitor de adevăruri profunde, greu perceptibile şi mult mai greu exprimabile „în cuvinte potrivite” (parafrazându-l pe Arghezi) de către poet. Astfel se face că metafora, atunci când survine în poem, se dăruieşte, spiritului, aproape fără a fi sesizată, în consistenţa şi menirea ei. Este, aceasta, dimensiunea reflexivităţii poetice ajunsă la apogeul ei. (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Daniel Corbu şi Urmele lui Dumnezeu

Posted on 13/04/2009. Filed under: Daniel Corbu | Etichete:, , |


URMELE LUI DUMNEZEU de Daniel Corbu
şi
AVANGARDA DEPĂŞIRII POSTMODERNISMULUI

La douăzeci şi cinci de ani de la debutul în volum, poetul, eseistul, criticul şi prozatorul Daniel Corbu se înfăţişează conştiinţei literare româneşti cu un grupaj de nouăsprezece scurte naraţiuni, al cărui titlu – Urmele lui Dumnezeu şi alte povestiri (Editura Princeps Edit, Iaşi, 2009)– ne oferă, din start, una din cheile multiplei provocări la care ne face părtaşi. Dincolo de constatarea că Urmele lui Dumnezeu reprezintă, totodată, titlul ultimei povestiri a volumului, rămâne de desluşit – pare a ne spune autorul – modul în care lucrurile mai pot fi dibuite, astăzi, după urmele pe care le lasă timpului, sau, mai mult chiar, ideea că toate cele din lume nu pot fi cunoscute şi aprehendate decât după urmele pe care le lasă, în trecerea lor grăbită spre inevitabilul şi omniprezentul final.
Proza scurtă a lui Daniel Corbu are darul de a nu se lăsa mult curtată: caracterul ei incisiv, provocator, paradoxal, îl smulge, pe cititor, intenţiilor sale iniţiale, oricare ar fi ele, asemeni unui curent venit foarte aproape de mal, care ia cu el barca şi o poartă, repede, dar nu spre aval, ci către amonte, înspre izvoarele vieţii, ale creaţiei. Deschiderea acestei cărţi, chiar şi numai simpla ei răsfoire, se prezintă, astfel, ca o fatalitate: este imposibil ca cititorul, odată începând, o povestire, să nu o ducă până la sfârşit! Este, bineînţeles, o fatalitate pozitivă, o raritate, aş zice, în peisajul prozei literare contemporane de la noi. (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...