Şi îngerii sunt ca noi !

Posted on 22/07/2009. Filed under: Şi îngerii sunt ca noi | Etichete:, , , , , , , , , , , , , |


Daniela STRUNĂ

sau destinul apocaliptic al îngerilor

Despre îngeri s-a tot vorbit, în ultimii ani (succesul cărţii „Despre îngeri”, a lui Andrei Pleşu, ar fi doar unul din exemplele ce îmi vin în minte), într-o vreme în care noi, oamenii, înstrăinaţi din ce în ce mai mult faţă de noi înşine, părem a avea nevoie, mai mult ca oricând, de ei. Ei bine: s-a vorbit, şi iarăşi s-a vorbit, însă puţini şi-au închipuit că lumea îngerilor ar putea fi „povestită” şi altfel.

Expoziţia Danielei Strună, al cărei vernisaj a avut loc în ziua de 17 iulie 2009 în cadrul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Sala Manuscriptum, ne întâmpină tocmai cu o altfel de „poveste” despre misterioasa, contrarianta lume a îngerilor. Genericul sub care proaspăta absolventă a Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi şi-a aşezat tablourile – Şi îngerii sunt ca noi ! – nu poate decât să provoace, din start, la meditaţie. Pentru mine, unul, ca individ care o cunosc încă din clasa a IX-a, din vremea când i-am fost profesor, la Liceul „Regina Maria” din Dorohoi, provocarea este cu atât mai mare. Nu în fiecare zi un fost elev te provoacă de la înălţimea de la care îţi face plăcere ţie însuţi să fii provocat ! Şi chiar dacă se întâmplă ca, în evoluţia respectivului elev, profesorul să nu fi pus nici o piatră, nici o temelie durabilă, faptul de a-l descoperi ca fiind dăruit, cu totul, lumii spiritului, reprezintă – credeţi-mă – un miracol. Însuşi procesul maturizării spirituale este un fapt miraculos, iar când sâmburele acestei maturizări a existat tot timpul în proximitatea ta, fără ca tu, unul, să fi intuit, aceasta, nu poate decât să te pună pe gânduri. Nu este cazul meu, aici, pentru simplul fapt că nu am avut prea mult ocazia să zăbovesc, în anii de liceu, ca profesor, în preajma pictoriţei. Mai ales că îmi repugnă, cu totul, calitatea de profesor. Modul în care mă raportez la expoziţia Danielei Strună se rezumă exclusiv la statutul meu de individ uman, iar faptul că – în calitate de profesor – am cunscut-o, cândva, îl socotesc ca un accident fericit, de care acum mă mândresc.

O întrebare, cel puţin, se ridică de la bun început: dacă îngerii sunt ca noi, ce nevoie mai avem, noi, de ei ?! Cum arată o lume a îngerilor în care nu ne găsim decât pe noi înşine? Lumea îngerilor-oglindă, va să zică ?! Privind tablourile Danielei Strună, cu greu am putea s ne recunoaştem chipurile. Dar aceasta nu se datorează aparentei distorsionări a realităţii, în imagistica plastică a Danielei, ci faptului că distorsionată este tocmai imaginea noastră despre noi înşine! Atât de distorsionată, încât, privindu-ne alter-ego-urile îngereşti, dublul nostru ceresc, păzitor al sufletelor noastre schimonosite, nu ne mai recunoaştem ! Îngerii ne apar ca fiind suferinzi, în calitate de victime ale unei apocalipse la care nu se aşteptau ! IAr apocalipsa aceasta este generată, bineînţeles, de vieţuirea lor în proximitatea fiinţelor umane. Modul de a fi uman este molipsitor, prea molipsitor, prin mediocritatea nivelului său comun, nici măcar îngerii neizbutind să i se opună! Suferinţă, tensiune, sforţate, elan, încercare, disperare, graţie, profunzime, armonie, toate se amestecă într-un creuzet al imaginaţiei creatoare care dă naştere unor forme pe care, vrând-nevrând, trebuie să le găzduim. Culoarea este temperată, deloc stridentă, formele sunt creionate timid, fără a violenta spaţiul perceptiv, imagistica capătă contur, treptat, de la exploziile de lumină şi culoare până la plăsmirile mimând concreteţea, evoluând perpetuu, printre liniile, tuşele întretăiate ce refuză solidificarea, rigiditatea.

Cea de-a treia expoziţie a Danielei Strună reprezintă una dintre cele mai curajoase şi de succes pe care un autor dorohoian le-a susţinut, în ultimul deceniu. Cu atât mai curajoasă cu cât este vorba de o absolventă a facultăţii de arte plastice ieşene, promoţia 2009. Cuvintele criticului de artă Valentin Ciucă surprind, destul de precis, coordonatele acestui act, ca şi acelea ale directorului Bibliotecii „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Ion Bordeianu: (mai mult…)

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Generaţia 1969 la 40 de ani – Iaşi, 2009

Posted on 28/06/2009. Filed under: Generaţia 1969 la 40 de ani | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , |


Galeriile Cupola, Iaşi, 20 iunie 2009

Vernisajul expoziţiei colective a absolvenţilor promoţiei 1969 a Facultăţii ieşene de Arte Plastice. Participanţi: Dan Hatmanu, Gabrel Baban, Aurelian Antal, Victor Hreniuc, Eugen Mircea, Eugeniu Iftene, Ion Maftei, Constantin Eşanu, Silvia Botez‑Anghel, Gheorghe Macarie etc.

Filmul evenimentelor:

1. Deschiderea vernisajului şi cuvântul absolvenţilor şi criticilor de artă:

Partea 1:

Partea 2:

Partea 3:

2. Cuvântul artistului dorohoian Aurelian Antal:

3. Prezentarea lucrării ORFEICA (prezentată în premieră în anul 1993, în Franţa, în cadrul unui spectacol, acompaniat fiind de o orchestră simfonică), a lui Aurelian Antal – sculptura cântătoare:

Partea 1

Partea 2

Acţiunea reprezintă a doua întâlnire a Generaţiei 1969 de artişti plastici ieşeni, după aceea realizată la 20 de ani de la absolvire. Lucrările expuse la Galeriile Cupola din Iaşi demonstrează, pe deplin, că este vorba de una dintre cele mai valoroase generaţii de artişti plastici a celei de-a doua jumătăţi de secol XX, dintre cele pe care Iaşul le-a dăruit patrimoniului cultural naţional românesc.

Câteva fotografii înregistrate la faţa locului:

Portretul sotiei lui Dan Hatmanu

lucrari expuse

lucrari A Antal

Maternitate - A Antal

vizionand ORFEICA - video

A Antal impreuna cu nepotica

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...