ZILELE DOROHOIULUI 2010 – ACTIVITĂŢI CULTURALE

Posted on 05/10/2010. Filed under: Zilele Municipiului Dorohoi | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , |


VERNISAJUL EXPOZIŢIEI lui IOAN LIVADARIU:

Maestrul Aurelian Antal deschide vernisajul celei de-a 15-a expoziţii personale a pictorului dorohoian Ioan Livadariu, încercând să-i motiveze pe elevii nerăbdători, care se manifestau zgomotos:

Ulterior, autorul expoziţiei, Ioan Livadariu, a încercat să adopte, faţă de elevi, atitudinea binevoitoare şi călduroasă a bunicuţului. Ciprian Voloc, după ce părăsise festivitatea de vernisare a expoziţiei, din pricina manifestărilor zgomotoase ale elevilor dorohoieni, revine asupra subiectului şi spune câteva cuvinte, despre cea de-a 15-a expoziţie personală a pictorului Ioan Livadariu, în sala „Ştefan cel Mare” a Casei de Cultură Dorohoi, într-o ambianţă restrânsă.

LANSAREA CĂRŢII „SCULPTURI CANTILENICE” de Aurelian ANTAL:

Mai întâi vorbeşte autorul:

Câteva cuvinte despre carte rosteşte Ciprian Voloc:

LANSAREA cărţii „RUGĂCIUNILE NOASTRE TOATE” de Ciprian Voloc:


Gică Manole dă glas câtorva gânduri despre „Rugăciunile noastre toate”:

Gruia Cojocaru prezintă cartea „Rugăciunile noastre toate”:

Corneliu Drescanu prezintă cărţile „Rugăciunile noastre toate” şi „Sculpturi cantilenice”:

În final, Vasile Tănasă interpretează o medodie pe versuri de Grigore Vieru:

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Festivalul „Grigore Vieru” la prima ediţie

Posted on 09/10/2009. Filed under: ANUNTURI | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , |


afis Festival Grigore Vieruprogram FEstival Grigore Vieru

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Şi îngerii sunt ca noi !

Posted on 22/07/2009. Filed under: Şi îngerii sunt ca noi | Etichete:, , , , , , , , , , , , , |


Daniela STRUNĂ

sau destinul apocaliptic al îngerilor

Despre îngeri s-a tot vorbit, în ultimii ani (succesul cărţii „Despre îngeri”, a lui Andrei Pleşu, ar fi doar unul din exemplele ce îmi vin în minte), într-o vreme în care noi, oamenii, înstrăinaţi din ce în ce mai mult faţă de noi înşine, părem a avea nevoie, mai mult ca oricând, de ei. Ei bine: s-a vorbit, şi iarăşi s-a vorbit, însă puţini şi-au închipuit că lumea îngerilor ar putea fi „povestită” şi altfel.

Expoziţia Danielei Strună, al cărei vernisaj a avut loc în ziua de 17 iulie 2009 în cadrul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Sala Manuscriptum, ne întâmpină tocmai cu o altfel de „poveste” despre misterioasa, contrarianta lume a îngerilor. Genericul sub care proaspăta absolventă a Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi şi-a aşezat tablourile – Şi îngerii sunt ca noi ! – nu poate decât să provoace, din start, la meditaţie. Pentru mine, unul, ca individ care o cunosc încă din clasa a IX-a, din vremea când i-am fost profesor, la Liceul „Regina Maria” din Dorohoi, provocarea este cu atât mai mare. Nu în fiecare zi un fost elev te provoacă de la înălţimea de la care îţi face plăcere ţie însuţi să fii provocat ! Şi chiar dacă se întâmplă ca, în evoluţia respectivului elev, profesorul să nu fi pus nici o piatră, nici o temelie durabilă, faptul de a-l descoperi ca fiind dăruit, cu totul, lumii spiritului, reprezintă – credeţi-mă – un miracol. Însuşi procesul maturizării spirituale este un fapt miraculos, iar când sâmburele acestei maturizări a existat tot timpul în proximitatea ta, fără ca tu, unul, să fi intuit, aceasta, nu poate decât să te pună pe gânduri. Nu este cazul meu, aici, pentru simplul fapt că nu am avut prea mult ocazia să zăbovesc, în anii de liceu, ca profesor, în preajma pictoriţei. Mai ales că îmi repugnă, cu totul, calitatea de profesor. Modul în care mă raportez la expoziţia Danielei Strună se rezumă exclusiv la statutul meu de individ uman, iar faptul că – în calitate de profesor – am cunscut-o, cândva, îl socotesc ca un accident fericit, de care acum mă mândresc.

O întrebare, cel puţin, se ridică de la bun început: dacă îngerii sunt ca noi, ce nevoie mai avem, noi, de ei ?! Cum arată o lume a îngerilor în care nu ne găsim decât pe noi înşine? Lumea îngerilor-oglindă, va să zică ?! Privind tablourile Danielei Strună, cu greu am putea s ne recunoaştem chipurile. Dar aceasta nu se datorează aparentei distorsionări a realităţii, în imagistica plastică a Danielei, ci faptului că distorsionată este tocmai imaginea noastră despre noi înşine! Atât de distorsionată, încât, privindu-ne alter-ego-urile îngereşti, dublul nostru ceresc, păzitor al sufletelor noastre schimonosite, nu ne mai recunoaştem ! Îngerii ne apar ca fiind suferinzi, în calitate de victime ale unei apocalipse la care nu se aşteptau ! IAr apocalipsa aceasta este generată, bineînţeles, de vieţuirea lor în proximitatea fiinţelor umane. Modul de a fi uman este molipsitor, prea molipsitor, prin mediocritatea nivelului său comun, nici măcar îngerii neizbutind să i se opună! Suferinţă, tensiune, sforţate, elan, încercare, disperare, graţie, profunzime, armonie, toate se amestecă într-un creuzet al imaginaţiei creatoare care dă naştere unor forme pe care, vrând-nevrând, trebuie să le găzduim. Culoarea este temperată, deloc stridentă, formele sunt creionate timid, fără a violenta spaţiul perceptiv, imagistica capătă contur, treptat, de la exploziile de lumină şi culoare până la plăsmirile mimând concreteţea, evoluând perpetuu, printre liniile, tuşele întretăiate ce refuză solidificarea, rigiditatea.

Cea de-a treia expoziţie a Danielei Strună reprezintă una dintre cele mai curajoase şi de succes pe care un autor dorohoian le-a susţinut, în ultimul deceniu. Cu atât mai curajoasă cu cât este vorba de o absolventă a facultăţii de arte plastice ieşene, promoţia 2009. Cuvintele criticului de artă Valentin Ciucă surprind, destul de precis, coordonatele acestui act, ca şi acelea ale directorului Bibliotecii „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Ion Bordeianu: (mai mult…)

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...