VORBE de DUH


 

România e un mort cu o floare-n gură…

Lumea ideilor este, din start, faţă de lumea vie, faţă de natură, o lume căzută. trăind, întreaga noastră viaţă, în lumea ideilor, trăim, de fapt, în lumea căzută. Ca atare, şi disputele noastre sunt expresie a acestei lumi căzute, deşi îşi propun tocmai a ne elibera de ea… Atât de adâncă, e căderea noastră, încât numai prin aprofundarea ei putem spera a ne mântui de noi înşine!!!

Ştiinţa studiază religiile, dar nu are, ea însăşi, o religie… De aici şi originalitatea ei.

Ce altceva este omul comun, decât… un om inerţial ?!

Un creştin ar fi fabricat bomba atomică, în caz că ar fi descoperit, primul, reţeta? Greu de răspuns, câtă vreme ea poate fi folosită nu doar împotriva binelui, ci şi împotriva răului… Iar dacă răspunsnul nu îl avem, dat de-a gata, aşa cum suntem obişnuiţi cu mai toate, în sânul religiei, este pentru că nici una dintre religii nu a prevăzut apariţia ştiinţei…

De cele mai multe ori, într-o dispută, nu argumentele deranjează, ci tonul folosit. Argumentele nu provoacă suferinţă, celuilalt, ci tonul, care e resimţit drept agresiv. Tonul este, de regulă, expresia credinţei, unuia dintre dialoganţi, că el are dreptate şi că celălalt nu are. Ca şi a pretenţiei sale ca celălalt să cedeze. Or, asta înseamnă că cea mai importantă condiţie a fiinţării dialogului (asumarea oricărui risc, de către parteneri, inclusiv a aceluia de a renunţa la propria opinie) nu este îndeplinită. Ceea ce urmează e doar un circ ieftin. Argumentele nu au cum să conteze. Ele sunt servitori ai unor patimi, sunt aduse în scenă doar de faţadă, pentru justificarea aparenţei de dialog. 

În viaţă e ca înainte de viaţă! Cine îşi imaginează contrariul nu face decât să mai dea un impuls întru ratarea propriei vieţi.

Sunt lucruri pe care nu le poţi avea decât o singură dată… şi din care înveţi enorm. Şi altele, de care dispui în fiecare zi… neînvăţând nimic, din ele.

Avem mai multe absenţe, de la strigarea ultimă, decât Dumnezeu, în acest timp în care ne-a mai rămas doar vocaţia îmbătrânirii…

Semnalele care vin de la oameni sunt mult mai puternice, pentru noi, decât acelea care vin de la natură. Natura este întotdeauna discretă.

Face omul şi treaz, nebunii… d-apoi beat ?!

Deşi o vorbim zilnic (chiar şi în somn), limba ne rămâne străină, în esenţa ei. Dovadă cât de greu ne este să o folosim în excelenţa sa: în poezie şi în celelalte manifestări sublime, ale ei.

Noi dăruim neîncetat, eternităţii, ceea ce credem noi că-i va supravieţui. Demers care seamănă mai mult unei loterii…

Pustnicului îi rămâne enorm de mult timp pentru cele despre care noi spunem că nu avem timp. 

Viaţa e o împotmolire tot mai adâncă în timp. Ceea ce e dincolo de eterna (oare?) curgere, se amână. Poate şi după moarte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

4 Răspunsuri to “VORBE de DUH”

RSS Feed for – o  lume  privită  din  lumea  mea – Comments RSS Feed

Inca din Vechiul Testament Adam a mancat din pomul cunoasterii(stiintei) a binelui si raului ce vine din aceasta cunoastere.
Sfantul Ap.Pavel vorbeste de stiinta care are ca scop cunoasterea lui Dumnezeu si care daca ni isi implineste rostul devine nebunie.
Imi pare rau ca nu aprofundezi o tema inainte de a afirma ceva.

Pr. Ifrim Catalin

Aici nu e nimic de aprofundat. Faza cu pomul din care a muşcat Adam o ştie oricine. Eu m-am referit la ştiinţa care a inventat bomba atomică. Nu la aceea care îl cunoaşte pe Dumnezeu. Religia nu a anticipat crearea bombei atomice, cam asta am vrut să spun. Iar realitatea răului, în general, nu trebuia anticipată – e de domeniul evidenţei. Problema este: dacă supravieţuirea lumii creştine (într-un eventual război cu lumea islamică, de exemplu) ar depinde de folosirea bombei (atomice, nucleare etc.), creştinii ar folosi-o, împotriva musulmanilor ? În acest caz, bomba ar deveni un lucru BUN. Deoarece ar salva de la moarte lumea creştină…

I Corinteni cap.1
Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”.
20. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?
21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.

Religia crestina a anticipat raul creat de unele descoperiri ale stiintei si de aceea Dumnezeu a spus ca o va pierde,ca pe ceva rau care aduce moarte,precum armele de distrugere in masa.De aceea a spus Dumnezeu lui Adam ca va muri in clipa in care va gusta din pomul cunoasterii, a stiintei fara Dumnezeu, care nu duce la Dumnezeu.Solutiile oferite de stiinta cuprind doar ceea ce este distructiv, aduc pacea cu arma in mana.Nu este o solutie folosirea bombei atomice. Sf. Scriptura ofera solutia ideala iubirea vrajmasilor si nu pedepsirea lor. Exemplul martirilor crestini este cel mai bun raspuns in acest caz.


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: