Cenaclul EDITOR
Cenaclul EDITOR – 11 septembrie 2009
Întâlnirea Cenaclului Editor, din 11 septembrie 2009, de la Casa de Cultură din Dorohoi, a debutat sub semnul misterului. Faptul că, în şedinţa anterioară, Corneliu Drescanu îi sugerase, Andreei Tudosă, să-şi deseneze gândurile, s-a dovedit a fi unul inspirat: desenul Andreei, pe care-l reproduc mai jos, a adus, în prim-planul discuţiei, problematica misterului.
Ce mai semnifică misterul, astăzi, în secolul XXI de la Hristos ? Ce loc suntem dispuşi să-i acordăm, în vieţile noastre ? Cum anume putem ajunge să-l percepem, în manieră autentică ? Cum se explică opacitatea generală faţă de latura misterioasă a existenţei ? De unde absenţa entuziasmului, inclusiv a entuziasmului creator, azi ? E posibilă, arta, în general, şi poezia, în particular, în absenţa raportării la mister ?
Aceste întrebări, şi multe altele, şi-au căutat, răspunsurile, în dezbaterea care a urmat – una dintre cele mai interesante dintre cele cărora le-a fost gazdă şi martor Cenaclul Editor, în cei trei ani ai săi de existenţă. Aurelian Antal a fost, fără doar şi poate, vioara întâi, a întâlnirii, el fiind secondat, cu succes, de Corneliu Drescanu, Robert Lupaşcu, Andreea Tudosă, Valuţa Murariu, Nicu Anton şi subsemnatul. Pentru cei interesaţi reproduc, în cele ce urmează, firul evenimentelor, prin chiar înregistrările de la faţa locului:
Concluzia finală a acestei dezbateri ad-hoc (nu a constituit o dezbatere prestabilită) a fost formulată, într-un final, de către Valuţa Murariu: misterul este reprezentat de OM, în general. Nu de femeie, nu de bărbat, ci de OM, pur şi simplu. Omul reprezintă primul şi cel din urmă mister, pentru conştiinţa umană. Iar diminuarea capacităţii de a percepe misterul vieţii, al existenţei, este expresia directă a degradării acestei conştiinţe, în timpurile de astăzi.
PARTEA A DOUA, a cenaclului, a constat (mai mult…)
Read Full Post | Make a Comment ( 1 so far )Cenaclul EDITOR – 24 august 2009
Anul 2009 s-a anunţat, de la bun început, ca un an de criză, dintr-o multitudine de puncte de vedere: astrologic, financiar, politic, spiritual etc. Deşi nu s-a încheiat, încă, putem afirma că faptul s-a repercutat şi asupra creaţiei şi activităţii literare, cel puţin la nivelul Cenaclului Editor. Nu există, însă, circumstanţele unui pesimism absolut, dovadă modul în care s-a desfăşurat cea dintâi şedinţă a anului 2009: fără a beneficia de o publicitate deosebită, au fost prezenţi opt cenaclişti: Alex Mihăescu, Tania Miclescu, Andreea Tudosă, Diana Drescanu, Corneliu Drescanu, Robert Lupaşcu, Nicu Anton şi subsemnatul.
Prima parte a întâlnirii s-a rezumat la un schimb constructiv, fructuos, de impresii, care au creionat activitatea literară şi profesională a celor prezenţi, în vara anului 2009
Cea de a doua parte a întâlnirii a adus, în prim-planul atenţiei, două din membrele lotului botoşănean al Olimpiadei Naţionale de Limba şi Literatura Română din 2009: Andreea Tudosă şi Tania Miclescu.
La debutul ei în cenaclu Andreea Tudosă a lecturat o serie de gânduri, de cugetări proprii, fapt care i-a determinat pe cei prezenţi să remarce înclinaţia către filosofie, a autoarei, ca şi nevoie imperioasă de limpezire, pe care ea o resimte. Redau câteva dintre memorabilele şi stranile maxime: „resurecţia logicii poate fi considerată o revelaţie, însă este doar confuzia unui eu ce zboară pe aripile altui zburător, inconştient de coloristica sentimentelor pe care le posedă”; „în plan spiritual, echilibrul defineşte idealul ce pare mai accesibil”; „eşti pregătit pentru un zbor spre trecut, întru declanşarea anamnezei unei vieţi anterioare?”; „e greu de crezut că am putea trişa în faţa unei inevitabile transvoluţii, însă gradul de adaptabilitate al unei fiinţe umane este condiţionat de motivaţia ce domină subconştientul”; „ar face un minut diferenţa? Am putea acorda, din cele şaizeci de secunde însuşite în taină, treizeci de secunde laturii materiale, şi treizeci de secunde laturii spirituale? Să fie oare acesta, echilibrul după care tânjesc atât de multe persoane?”; „demitizarea are drept consecinţă uitarea în ruină. Ai evada, în trăire, dacă o forţă transcendentă ţi-ar arăta acul ceasornicului înlemnit, la o oră distanţă de ultimul tren?”; „acest autograf, reprezentat de dorinţa de a scrie, de a mâzgăli măcar un rând din opera lumii, constituie urmele unei treceri fantomatice printr-un timp şi un spaţiu bine definit. Materializarea unui sentiment se realizeaz prin intermediul scrisului, acelaşi scris ce anticipează destine, cu acelaşi condei ce a semnat multe sentinţe hieratice”.
Apogeul şedinţei de debut a Cenaclului Editor din vara anului 2009 a constat în lectura a două poeme semnate de Tania Miclescu, componentă deja cunoscută, a cenaclului. Comentariile realizate la faţa locului le redau, în cele ce urmează, în paralel cu reproducerea poemelor, aşa cum au fost ele prezentate, în manuscris:
ÎNGERI
la apus
se izbesc corbii de oglinzi,
se-nchină
şi mor îngeri;
e epitaful lor
la scrierea Cuvântului
când restul e doar lut
şi lege
că îngerii sunt demoni purificaţi
prin bocetul prelung
al păcatului răstignit pe lumină.
GRĂDINA
Mi s-a transformat
sângele în nisip
căutând să cresc
laurii
în cel mai noroios pântec.
Istoria a devenit
bilet de adio la timp;
Dumnezeu s-a scris
întâia dată prescurtat
iar grădina mi-a putrezit.
Ingrată e creşterea invers !
Cenaclul de vară EDITOR se pregăteşte, acum, de cea de-a doua şedinţă din 2009… Oare ce surprize o să-i mai rezerve… muzele ?
Experimentul de la Ipoteşti
EXPERIMENTUL DE LA IPOTEŞTI
JURNAL DE CENACLU – 1 august 2008
Şedinţă comună a cenaclurilor
EDITOR (Dorohoi) şi CONSTANTIN DRACSIN (Botoşani)
I.
În faţa Casei Armatei din Botoşani, cenacliştii se adună, treptat, şi împărtăşesc unii altora impresiile ultimelor cărţi citite. Într-una din secvenţe, Vasile Iftime dă glas versurilor unor poeme din ultimul volum al lui Daniel Corbu – Apocalipsa după Corbu.
Vasile Iftime: “De două anotimpuri scriu neîntrerupt această scrisoare/Îmi amintesc amintiri fericite…. Îmi spunea uneori mama: Fericirea ta mă sperie……….”. E pentru tot muritorul…
Ciprian Voloc: Nu forţează expresia, nu forţează…
Ciprian Şoptică: El renaşte, reînvie, ce face…?
Vasile Iftime: Îmi place chestia asta : “Fericirea ta mă sperie…”
Ciprian Voloc: Are leit-motivul acesta care revine… Şi pe leit-motivul acesta a construit totul şi déjà este destul de bun pentru ca el singur să facă întreg poemul. Dacă, pe lângă acest leit-motiv, mai sunt de întâlnit două-trei reuşite, déjà e destul.
Vasile Iftime: Şi începutul, scurt: “Nici eu nu voi muri de-nţelepciune”…
Ciprian Voloc: Oricum, ce ai citit acum este un poem cu tentă autobiografică. Merge pe biografismul celebru al anilor 80.
Ciprian Şoptică: E şi timpul, la el…
Ciprian Voloc: Doar că, într-adevăr, el nu foloseşte un limbaj deocheat… Şi Petruţ Pânvescu, şi el e cu biografismul, la greu… Cred că e stilul dominant, la el…
Vasile Iftime: De la o vreme, dar… cartea lui ce mai bună, aia… Câmpia cu numere, acolo nu-i…
Ciprian Şoptică: Nu, dar v-am spus, e şi un vârf.. când te gândeşti la trecut… Când ai tentă autobiografică de mic, atunci nu-i bine, căci îţi faci testamentul înainte de a… Cât eşti tânăr, visează şi tu la iubire, la.. eu ştiu… frunză verde, la…
Ciprian Voloc: Dar e clar că nu poţi fi judecat decât prin reuşitele tale, prin stilul tău, care trebuie să fie personalizat, nu prin vocea comună a unei epoci…
Vasile Iftime: La Petruţ, Câmpia cu numere e o carte valabilă… Acum, ce încearcă el, mai recent, pe de o parte o să atragă critici, deoarece mulţi îl aruncă în partea aia, către Sorescu…
Ciprian Voloc: Bine, dar critica oricum o atrage orice poem, bun sau rău, reuşit sau nereuşit, problema este dacă critica e favorabilă sau nefavorabilă… Nicolae Căruntu, la o întâlnire din urmă cu un an sau doi, i-a şi spus că e “sorescian”…
Ciprian Şoptică: Păi dacă e din zona aia, a lui Sorescu..
Cezar Florescu: Plus că i-a spus cineva că încercările lui de grafică, anumite stilizări, îl apropie de Dracsin…
Ciprian Şoptică: E “dracsino-sorescian”…
Ciprian Voloc: Bine, dar nu-i ceva rău să te apropii.. Rău e să copiezi… Şi mai rău e să nu te apropii cu nimeni…
Ciprian Şoptică: E o simbioză…
Vasile Iftime: Nu, e dracsino-petruţian…
Ciprian Voloc: Dacă ar aude Petruţ… Dar îi spunem şi lui, oricum…
Vasile Iftime: Dar eu îi spun frecvent, el mă ştie…
Ciprian Şoptică: Când vine, îi spunem: “Domn Petruţ, v-am tras o sentinţă…”
Ciprian Voloc: Treaba unui cenaclu e să spui în faţă… Şi-nainte ca omul să publice, dacă poţi să-l ajuţi… că déjà după ce a publicat e târziu…
Ciprian Şoptică: Eu m-aş bucura să excelez în stilul lui Sorescu sau al lui Blaga…
Vasile Iftime: Să mai citesc din cartea lui Corbu: “A venit şi duminica pedepselor… Prin odăile prin care ne-am iubit s-a lăsat noaptea… Şi o Meccă insuportabilă şi-arată evidenţa… plouă… cresc sânii femeilor… mă scriu şi mă şterg… sângele e împins de un sânge mai vechi……..” Asta cu “mă scriu şi mă şterg…”, mă gândeam la altceva…
Ciprian Voloc: Da, a folosit… cam brutal a introdus, poate, expresia… El a vrut să spună, cred, că îşi scrie, numele, şi-l şterge… Eu aş fi ales o altă exprimare… Dar a ales-o intenţionat,. E clară treaba, aşa că… (mai mult…)
Read Full Post | Make a Comment ( 2 so far )
- o lume privită din lumea mea - 